Nu te poți numi ortodox, nu ești în ortodoxie, dacă ai în casă fratele care ține banul în gură, feng-shui, ochiul albastru din Islam, statuia lui Budha sau dacă îți ghidezi viața după zodii, horoscop, radiestezie, astrologie sau mai știu eu ce alte lucruri ca acestea, care strâmbă mintea omului.
Deci, înainte de toate, faceți curățenie în casa dvs., scoateți toate „pricolicii” (fiare, elefanți, ochi), toate simbolurile care nu sunt doar simboluri ci sunt adevărate chemări ale unor descoperiri dulci. După ce ați făcut curățenie în casa dvs, faceți curățenie în mintea dvs și renunțați la zodii, horoscop și alte învățături după care vă îndrumați viața și apoi așezați-vă în fața lui Dumnezeu cel Preaînalt.
Ortodoxia o biruie de-a lungul vremii toate ereziile, toate învățăturile care duc pe om la rătăcire și la non-sens „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!” reprezintă Adevărul ortodoxiei. Ce este omul și ce a făcut Domnul pe om? Toate confesiunile creștinului protestante întreabă un singur lucru: „De ce vă închinați voi la Icoane, pentru că prima poruncă spune că nu avem chip cioplit ?!”
Aceasta este o sincopă în minte și în suflet. De ce? Pentru ca prima icoana de pe pamant este OMUL … „sa faci omul dupa chipul si asemanarea noastra!”. Deci omul este icoana lui Dumnezeu, iar a doua icoană este LUMEA aceasta, cu tot ce înseamnă ea: păduri, ape, munți, stele. De unde știm lucrul acesta, vă întrebați probabil … După ce Dumnezeu a făcut totul, spune Scriptura, a luat un țărm, iar un părinte minunat care lucrează în acest fel, spune că a luat „țohar”, adică nu se îngrijește balega calul ci „pulbere de univers”, „praf de stele”, în limba aramaică, adică a luat Dumnezeu câte puțin din tot ce există în Universul acesta și a făcut pe om, după Chipul Lui. Așadar, dacă omul este asemănarea lui Dumnezeu, pulberea din care omul a fost făcut este icoana lumii lui, tot ceea ce duce pe om spre Dumnezeu. Mai mult decât atât, Dumnezeu a coborât pe pământ și sa făcut om, ascuns într-o icoană, arătând prin aceasta cât de important este omul ca icoană. Noi, oameni, putem să fim cinstiți cu această lume, cu tot ce înseamnă ea, cu mulțumire că toate sunt darul lui Dumnezeu pentru noi.
Dacă ele nu se îndreaptă spre alte energii sau zei, atunci drumul nostru a fost ratat. De aceea, nu te poți încrede în talismane „miraculoase”, în pietre purtate la gât. Quartzul, de exemplu, este o piatră minunată, dar ea nu are putere în sine, nu tămăduiește, ea arată bogăția, puterea lui Dumnezeu și frumusețea lumii Sale.
Ce poartă în ea o icoană? Lemn și vopsele, dar mai mult decât atât, poarta în ea un chip. Ea nu este ca cuarțul purtat la gât ca să ne umplem de așa-zisă energie … Ea poartă în ea un chip care există în Împărăția lui Dumnezeu. Icoana Maicii Domnului poartă Chipul Împărătesei Cerurilor. De aceea, noi nu ne închinăm pentru că este un talisman, ci pentru că ea poartă în ea puterea Maicii Domnului și noi cinstim CHIPUL SFÂNT ce se află în ea.
Toate obiectele purtate de Sfinți nu sunt talismane, ci sunt obiecte care poartă în Lucrarea, Energia omului sfânt care le-a purtat.
Putem confrunta cu teologie, dogmatică, putem explica Sfințirea Apei, Sfințirea Bisericii, un lemn al icoanei, dar putem asculta glasul înțelept al țăranului care spune așa: „omul sfințeste locul!”. Parafrazând, putem spune că „omul sfințeste lucrul”. Când un om sfânt pune mâna pe un lucru, lucrul ace se sfințeste. Vă dau un exemplu foarte clar: intri în casa unui om și poți găsi o casă luminoasă, o casă cu suflete care parcă te cheamă să te așezi, să stai la masă, să stați la cuvânt, dar sunt și cazuri în care intrați și parca de la intrare „te lovește un fier de călcat în cap …” Casele sunt toate la fel, dar omul care locuiește în casă, sfintează sau „spurcă” acea casă. De aceea chemăm preotul acasă să ne bântuiem casa prin puterea rugăciunii, pentru că prin faptele noastre, prin vorbele noastre se așterne încet, încet,
Iată, așadar, cum un țăran a dat o definiție clară a sfințeniei și modului în care lucrează Dumnezeu: OMUL SFINȚEȘTE LOCUL / LUCRUL, prin felul său de a gândi, de a vorbi, de a purta, prin căutarea pe care o are sufletul său Tare mă bucură omul care poartă cu el un cruce, care arată sensul existenței sale și vă sfătuiește să-i faceți pe oamenii dragi, daruri mici și pline de sens … o cruce, o icoană, dar nu ca talismane norocoase, ci în semn de cinste și mulțumire fata de Dumnezeu pentru toate darurile Sale pe care le revarsă peste noi!
Sursa: Facebook Visarion Alexa