Rugăciune:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce ai zis: „Căutati mai întâi Împărătia lui Dumnezeu, și toate celelalte se vor adăuga vouă”, dăruiește-mi toate cele de trebuință pentru a merge pe calea mântuirii.
***
Fiind întrebat de un tânăr asupra modului în care ar trebui să își aleagă partenera de viață sau asupra criteriilor de aflare a „sufletului pereche”, Cuviosul Paisie Aghioritul i-a recomandat „să se îngrijească să caute o fată bună, care să-l odihnească sufletește, pentru că pe fiecare îl odihnește un alt caracter”.
Iar sentimentul acela de „odihnă” sau de „pace” nu se restrânge doar asupra trupului, ci vizează mai ales sufletul, acoperind, astfel, întreaga existență umană.
***
Este posibil să întâlnim și să nu recunoaștem sufletul pereche?
Se întâmplă ca omul să nu vadă ceea ce îi trimite Dumnezeu şi să nu primească darul ca atare. Aceasta mai ales atunci când sufletul său este cuprins de ceea ce i se pare lui a fi dragoste, dar care de fapt nu este decât o pasiune bolnăvicioasă pentru altcineva, atunci când omul îşi creionează în suflet un chip fictiv al persoanei alese care, de cele mai multe ori, îl refuză. Sau ne mirăm de ce vreo femeie evlavioasă nu şi-a găsit soţ, dar Dumnezeu ştie ce ispite ar fi putut avea aceasta şi cum i s-ar fi schimbat caracterul dacă ar fi fost mama unei familii.
Adesea se întâmplă ca oamenii care nu sunt urâţi la chip sau care nu au probleme grave de sănătate să rămână singuri. Sunt oare ei de vină că au respins pe cineva, că nu au văzut persoanele trimise lor sau că voia Domnului a fost astfel, spre binele lor?
Se întâmplă ca omul să nu vadă ceea ce îi trimite Dumnezeu şi să nu primească darul ca atare. Aceasta mai ales atunci când sufletul său este cuprins de ceea ce i se pare lui a fi dragoste, dar care de fapt nu este decât o pasiune bolnăvicioasă pentru altcineva, atunci când omul își creionează în suflet un chip fictiv al persoanei alese care, de cele mai multe ori, îl refuză. În aceste cazuri, omul în cauză cade într-o melancolie care, printre lacrimi, are un iz de mângâiere, şi nu observă pe cea care stă alături de el în fiecare zi şi cu care ar putea face casă împreună.
Nu în zadar Sfântul Apostol Pavel spune: „Acum vedem ca prin oglindă, în ghicitură…” (I Corinteni 13, 12), şi doar în viaţa de apoi, când „Dumnezeu va fi toate în toţi” (I Corinteni 15, 28), Providenţa Sa ni se va descoperi clar, inclusiv viața fiecăruia dintre noi.
Acum ne mirăm de ce vreo femeie evlavioasă nu şi-a găsit soţ, dar Dumnezeu ştie ce ispite ar fi putut avea aceasta şi cum i s-ar fi schimbat caracterul dacă ar fi fost mama unei familii. De aceea, creştin este acela care în orice situație a vieţii are încredere în Providenţa Divină.
Surse: Părintele Ioan Teșu, „Familia contemporană, între ideal și criză”; Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor.