Părinte, am cunoscut acum un an, un băiat, eu am 21 și el 23, ne-am gândit să ne căsătorim, dar eu mai am un an de facultate. Ce sfat ne mai puteți da? Să mai așteptăm?
Pr. Necula: Daaa… Mai ”curviți” un an. Că doar când vă vedeți…Sunt unii se mută săracii împreună, stau numai împreună, stau numai la ceaiuri. Dar ce vă închipuiți… manâncă spumă de căpșuni…băi oameni buni…finalitatea facultății nu are nici o legătură cu viața de familie. Îndrăznesc să spun și știu ce zic acum ca un profesorul unor studenți, că foarte multe din lucrurile bune din viața lor li s-a întâmplat pe când erau studenți. A, că e greu, că trăim în stare de sărăcie, am să vă spun de ce-i așa. E greu pentru că noi toți credem că nunta este cheltuială. I-a gândiți-vă bine, dar pe bune…prima pe listă-i sala, ne uităm la sală, cât mai încăpătoare să recuperăm ”amenzile” pe care le-am plătit la alte nunți. Că facem listele…pomelnicele de la Biserică sunt așa..liga a 2-a, apoi începem să tăiem, pe ăștia nu-i chemăm, că aștia nu mai au bani ca acum patru ani, las-o așa, ăsta-i așa, ăla-i așa, nu îl putem pune pe ăsta cu ăla. Pierdem vreo lună cu lista la masă și tot nu-i bună că în timpul nunții se amestecă între ei, oamenii la al doilea pahar nu mai citesc ce scrie pe hârtie, au nevoie de hârtie.
După aceeea pe locul doi, este cine sunt nașii? Dacă se poate să fie niște nași cu ”card”…cu cord, pardon, care să îmbunătățească starea materialist dialectică a profunzimii iubirii celor doi. După aia..ce rochii ne luăm, ce mașini, cine sunt domnișoarele de onoare, domnișorii de onoare, și facem, și dregem și nunta devine un fel de bussines monden, la sfârșit, stai să vezi că am uitat să vedem cine ne cunună, dacă avem ”popă”. Mergem la popă și spunem…stiți? Noi am vrea în data de, dacă se poate la ora cutare…Domnule! Dar mai sunt 7 cununii la ora cutare…nu dar noi vrem…dar stați domnule să vă explicăm…adică nu ne respectați? Noi suntem din parohia asta, și nu ne respectați pe noi?…Bun.
Altă modalitate deosebită este legată de momentul în care afli că-i tocmai zi de post negru, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, neapărat atunci vor toți, și le-am zis..băi fiți atenți, ce prăznuiți, aia aveți. Ușurel cu pianul pe scari. La toate prostiile se uită un om când își lasă copilul să trăiască iubirea cu celălalt, mai puțin la nevoia de a-l proteja să rămână cu sufletul întreg. Să știți că agoniile nu duc la nașteri niciodată. Ori simplu este: Te iubesc, mă iubești, ne luăm, plecăm Amin. Le zici lu’ mami și tati, vă îndemn să spuneți, să nu vină părinții să spuna: mamă iată fiica ta. Unde mamă? Aaa aici erai? Oamenii să nu fie nemulțumiți, oricum vor fi nemulțumiți pe parcurs. Eu propun ca biserica și popii să îi dăm noi, gratis.
Părintele Constantin Necula
Sursa: ganduridinierusalim.com