Icoana, așa cum știm, este un semn al prezenței lui Dumnezeu sau al sfințeniei, fie în biserică, fie în casele noastre, de aceea ea trebuie să aibă un loc deosebit. În biserică, icoanele sunt obiecte de cult și au ordine bine stabilită prin Erminie. În cazul casei, trebuie să o așezam într-un loc deosebit, în general pe un perete sau într-un colț care este orientat spre răsărit.
Așadar, este bine să avem în fiecare cameră câte o icoană. Locul icoanei în casă este pe peretele de răsărit. Pe peretele cu icoana nu trebuie să mai punem nimic altceva, pentru că atenția noastră să nu fie atrasă de alt lucru atunci când ne rugăm în fața icoanei și pentru că nu este bine să punem alături de icoană lucruri care nu au legătură cu aceasta.
Punem icoana la răsărit pentru că ne rugăm întotdeauna cu fața la răsărit, și la biserică și acasă. Răsăritul, locul de unde ne vine lumina, este semnul lui Dumnezeu, al Mântuitorului Hristos, numit în rugăciunile Bisericii Răsăritul cel de sus, Soarele Dreptății, etc… Apoi, lumina este semnul lui Dumnezeu, al binelui și al lucrurilor bune care se fac la lumina zilei, în timp ce apusul, întunericul este semnul răului și al lucrurilor care se fac la întuneric.
Deci, trebuie să avem grijă să așezăm icoana la răsărit, pentru a ne închina cu fața la răsărit. A fost un timp când unii dintre creștini țineau icoanele ascunse, după ușă, în vreun colțișor sau chiar în șifoniere sau în valize. A sosit timpul să scoatem icoanele la vedere și să le așezăm unde le este locul.
(Coman Constantin, Ghidul practic al creștinului ortodox, Editura Bizantină, București, 1997)
Sursa: doxologia.ro