Atunci, în al treilea an de studii la Academie, mi-a venit în minte gândul: „Dacă Dumnezeu ştie dinainte că eu voi deveni ucigaş, pot eu oare să schimb drumul meu? Dacă pot, atunci cunoaşterea nu e nimic, dar dacă nu pot, atunci unde este libertatea?”
Mult timp m-a chinuit întrebarea asta, fără să pot afla răspuns. Nu puteam avea încredere în nici unul dintre prietenii mei, deoarece pe ei nu îi frământau astfel de întrebări. Şi nu îndrăzneam să-l întreb pe profesorul meu, pentru că mă temeam că mă vor crede eretic –cine putea şti?! La vârsta aceasta îţi trece orice prin minte, şi eu am purtat multă vreme această întrebare, până ce am aflat un răspuns la Fericitul Augustin, prin noţiunea de timp. Timpul, spune el, este un şir neîntrerupt, care are trecut, prezent şi viitor.
Trecutul a fost, nu mai există; viitorul va fi, încă nu există – dar acum ce este? E prezent, dar şi acesta aproape că nu există – este punctul de atingere al trecutului cu viitorul, în care, de îndată ce ai intrat, viitorul se preschimbă mereu în trecut. Timpul există numai pentru obiecte, materii, universuri – şi, bineînţeles, pentru noi, oamenii. Noi trăim şi cunoaştem în categorii, spaţii şi cifre.
Aceste categorii nu există pentru Dumnezeu. Pentru El nu există nici trecut, nici viitor, ci numai veşnicul acum. Atunci când vorbim de viitor, acest viitor este al nostru, nu şi al Lui. Şi aceste răspunsuri au devenit pentru mine soluţia problemei care mă chinuia.
***
Cum ar trebui să interpretăm coincidențele, ca niște simple întâmplări sau semne divine?
Depinde ce înseamnă. Noi știm că nimic nu este întâmplător, nimic, absolut nimic. Nici nu putem pretinde că Dumnezeu comunică cu noi direct, pentru că atunci suntem mândri, nu putem avea pretenția asta.
Există un destin predestinat fiecărei persoane sau suntem stăpânii destinului nostru?
Dumnezeu are preștiința lui cu fiecare din noi, nu are predestinație, dacă ar avea predestinație nu aș mai avea liberul arbitru. Adică manifestarea liberă a voinței, atunci nu mai suntem responsabili.
Dacă insăsi conștiința noastră ne osândește la iadul veșnic încă de aici, de pe pămant, noi mai putem fi salvați?
– Noi zicem în Tatăl nostru astfel: „Vie Impărăția ta!”. Ce înseamnă asta? Inseamnă să fie vie Împărăția Lui în noi, dar și să vină Împărătia Lui în noi. Deci, Împărăția lui Dumnezeu începe de acum, aici, iar noi, după starea pe care o avem, putem să vedem în momentul respectiv ce destinație am putea avea, din autodestinarea noastră. Noi nu credem în predestinare, dar dacă facem binele, suntem predestinați la bine, dacă facem răul, suntem predestinați la rău. Deci, în starea respectivă, noi cunoaștem deja unde ne-ar fi locul, numai că noi, cunoscând deja, vrem să modificăm că să fie bine.
***
Iată câteva citate ispirate despre destin:
„Viitorul ni-l putem modela după cum vrem. Viața este un lut căruia voința îi dă forma.” – Liviu Rebreanu
„Nu cred într-un destin care cade asupra oamenilor oricum ar acţiona. Dar cred într-un destin care cade asupra lor dacă nu acţionează.” – Buddha
„În pieptul tău se află stelele destinului tău.” – Friedrich von Schiller
„Destinul e scuza celor slabi și opera celor tari.” — Nicolae Titulescu
Surse: Patriarhul Pavel al Serbiei, Părintele Nicolae Tănase