Un oarecare preot mi-a spus că trebuie să primim lucrurile în mod fatalist, aşa cum vin, deoarece nu putem să schimbăm voia lui Dumnezeu. Este corect acest lucru?
Întrebare: Un oarecare preot mi-a spus că trebuie să primim lucrurile în mod fatalist, aşa cum vin, deoarece nu putem să schimbăm voia lui Dumnezeu. Este corect acest lucru?
Răspuns: Aşa a spus acela? Şi nu l-ai întrebat atunci el ce motiv mai are de a exista? De ce poartă rasa dacă nu schimbăm prin rugăciune voia lui Dumnezeu? Vai, vai, vai!… Acestea îţi dau dureri de cap! Să iei aspirine, nu alta! Roagă-te, iar Hristos vine şi ia totul asupra Sa, atunci când, fireşte, vede că cererea noastră nu intră în opoziţie cu interesul nostru duhovnicesc. Nu intră El singur la mijloc. Ca să vezi nobleţea lui Dumnezeu, care nu vrea nici ca să atingă liberul nostru arbitru, şi nici ca diavolul să se plângă!…
***
Toate se întâmplă din voia lui Dumnezeu
Nici aici, pe pământ, nici în ceruri – nimic nu se întâmplă fără Pronia şi fără îngăduinţa lui Dumnezeu.
Nici aici, pe pământ, nici în ceruri – nimic nu se întâmplă fără Pronia şi fără îngăduinţa lui Dumnezeu. Tot ceea ce este desăvârşit şi înalt, totul este din Pronia lui Dumnezeu. Dar, de asemenea, şi tot ceea ce este haotic este îngăduit de Domnul. El ştie de ce este îngăduit şi până când va dura. Dacă noi am fi fiinţe raţionale fără trup, duhuri, şi am putea să facem ce vrem şi cum vrem, s-ar stârni un haos cumplit – şi aceasta nu numai pe pământ, ci oriunde se află duhuri. Ar fi înfricoşător pretutindeni!
***
Ai încredere, e imposibil ca Dumnezeu să nu cunoască şi problema ta!
De vreme ce Dumnezeu cunoaşte aceste lucruri neînsemnate cum e numărul de ace din brad şi al firelor de păr de pe capetele oamenilor, şi le poartă de grijă, oare este cu putinţă să nu cunoască şi problema ta ori să nu-I pese de ea? De o mie de ori spun: e cu neputinţă!
Înaintând lângă mine printre brazi şi vorbindu-mi despre măreţia lui Dumnezeu, pe care o exprima natura însăşi, de la mici tufişuri până la copacii înalţi, Gheronda Porfirie mi-a zis, brusc:
‒ Câte ace are acest brad?
‒ Câte să aibă… milioane!
‒ Bine, bine, dar eu vreau să ştiu exact câte are!
‒ Păi, ca să vă spun exact, trebuie să mă apuc să le număr!
‒ Păi, să le numeri, dar să ştii că niciodată n-ai să poţi, chiar de n-ai face o viaţă-ntreagă nimic altceva decât asta! Şi ştii de ce? Nu numai fiindcă sunt nenumărate, milioane, dar şi pentru că, ori de câte ori le-ai număra, ţi-ar ieşi un alt număr, o altă cifră! Ei, să ştii că ceea ce eu şi tu nu vom afla niciodată Dumnezeu cunoaşte, fără să stea să numere, aşa cum ar trebui să facem noi. El ştie nu doar numărul de ace ale acestui brad, ci şi ale fiecărui brad, ale fiecărui copac, mic sau mare, urmărindu-i şi purtându-le de grijă de la ivirea lor pe pământ, până la pieire. Cunoaşte şi firele de păr din capul tău şi din capul meu şi din oricare cap omenesc, şi nimeni nu poate „scăpa” de asta! Aşa că, de vreme ce El cunoaşte aceste lucruri neînsemnate cum e numărul de ace din brad şi al firelor de păr de pe capetele oamenilor, şi le poartă de grijă, oare este cu putinţă să nu cunoască şi problema ta ori să nu-I pese de ea? De o mie de ori spun: e cu neputinţă!
Sursa: Doxologia.ro.