Această rugăciune ne-a fost lăsată de Mântuitorul Hristos în pilda vameșului și a fariseului. Ea poartă mai multe denumiri, ”rugăciunea minții”, ”rugăciunea inimii” sau ”rugăciunea lui Iisus”. De asemenea, are și mai multe forme: ”Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”, ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, ”Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, dar poate să îmbrace și alte forme asemănătoare.
Un părinte din Sfântul Munte, care făcea curat în camerele pelerinilor folosind o sticlă cu pulverizator care conținea o soluție de curățat, mi-a spus: ”Rugăciunea minții este ca această soluție: de fiecare dată când o spui, mai cureți putin din inimă”.
Rugăciunea minții este o rugăciunea care, rostită cât mai des, oriunde ne aflăm, fie că mergem, fie că stăm, ori lucrăm ceva, ea curăță mintea și inima omului. Este o rugăciune foarte puternică ce trebuie rostită cu atenția minții. La început, acest lucru poate fi foarte greu, căci mintea noastră este obișnuită să se răspândească, însă ea lucrează chiar și dacă noi nu simțim acest lucru. Însă, dacă nu o lăsăm, vom vedea roadele ei. De asemenea, este recomandat să avem și un duhovnic experimentat care să ne îndrume în lucrarea acestei rugăciuni.
Cuvânt al Sfântului Paisie Velicikovski despre rugăciunea inimii:
Rugăciunea lui Iisus trebuie să fie rostită în felul următor: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”.
Dacă stai, şezi, mănânci, călătoreşti ori faci altceva ‒ rosteşte întotdeauna această rugăciune cu străduinţă îndemnându-te către ea, pentru că ea nimiceşte vrăjmaşii nevăzuţi, precum ostaşul nimiceşte duşmanii cu suliţa.
Întipăreşte-o şi în gândul tău, nu te ruşina s-o spui orişiunde te vei afla, iar când limba şi gura vor obosi, atunci roagă-te numai în gând. De la rostirea îndelungată a rugăciunii cu limba se naşte rugăciunea cu mintea, iar de la ea ‒ cea a inimii.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine”. Dacă cineva, cu dorinţă şi neîncetat precum e răsuflarea din nări, spune această rugăciune, atunci în scurt timp, în el pogoară Sfânta Treime – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi creează în el lăcaş, şi rugăciunea cuprinde inima, iar inima cuprinde rugăciunea, şi omul spune ziua şi noaptea această rugăciune, şi astfel se eliberează de toate mrejele vrăjmaşului.
Sursa: Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski de la Neamţ, Crinii țarinei sau Flori preafrumoase adunate pe scurt din Dumnezeiasca Scriptură, Editura Bisericii Ortodoxe din Moldova, Orhei, 1995, p. 26.
Cuvânt al Părintelui Arsenie Boca:
Când ziceți: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, atunci să inspirați, ca și cum Îl primești pe Mântuitorul, Dumnezeul nostru, iar când ziceți: „Miluiește-mă pe mine, păcătosul” – atunci să expirați ca și când ați da afară tot răul.
Când eram copil nici nu știam dacă respir, numai după aceea am băgat de seamă.
Mulți sunt mai slabi și nu pot să ajungă acolo, la rugăciunea minții, unde trebuie. Firește, cine nu poate, nu poate, dar toți sunt datori să încerce. (…)
De aceea trebuie să rumegați neîncetat rugăciunea asta, că mintea este ca o moară, ce pui de dimineață în moară aceea macină toată ziua. Dacă pui grâu, macină grâu, iar dacă nu pui nimic, atunci vine satana și-ți presară neghină.
Sursa: Părintele Arsenie Boca, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2008, pp. 175-176.