Să fii pregătit să primeşti tot felul de dispreţuiri şi jigniri, osândiri şi ocări din partea tuturor, chiar şi de la cei de la care nu te aştepţi. Să te consideri pe tine însuţi vrednic de ele şi să le primeşti pe toate cu mulţumire şi cu bucurie. Să rabzi orice osteneală şi mâhnire şi primejdie ce vine din partea demonilor, ca unul ce ai împlinit voia lor. Şi să rabzi cu bărbăţie lipsirea celor de trebuinţă, întâmplările neplăcute şi amărăciunile vieţii. Să rabzi, având încredere în Dumnezeu, chiar şi lipsa hranei tale zilnice, care în câteva ceasuri devine gunoi. Iar toate acestea să le rabzi de bunăvoie, punându-ţi nădejdea în Dumnezeu şi neaşteptând de la altcineva izbăvirea sau mângâierea.
Căci orice ajutor venit din partea oamenilor se dă în urma luminării şi povăţuirii celei de la Dumnezeu. Lasă, aşadar, toată grija ta la Dumnezeu şi în toate greutăţile tale osândeşte-te pe tine însuţi, spunându-ţi că tu eşti pricina tuturor relelor, ca unul ce ai mâncat din rodul oprit al pomului şi ai căpătat astfel felurite patimi. Primeşte, aşadar, acum cu mulţumire amărăciunile, care te vor scoate din moleşeala ta şi care te vor face să te îndulceşti de harul lui Dumnezeu.
Sfântul Isaac Sirul, cel de Dumnezeu-insuflat
Extras din „Despre ispite, întristări, dureri şi răbdare”, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2007, pag. 47-48
Primirea ocarii lui hristos are ca rasplata largirea inimii:
Faptul că primirea ocării lui Hristos are ca răsplată lărgirea inimii pe care o lucrează harul izvorât din Crucea și Învierea Lui se vădește și din istoria lui Zaheu. Acest om de vază din cetatea Ierhonului, fiind „mic de statură” (Luc.19, 3) și voind să-L vadă pe Hristos, s-a urcat într-un sicomor.
A nesocotit astfel părerea lumii și a primit să se facă de râs pentru Hristos. Tocmai aceasta L-a făcut pe Hristos să ia seama la el, pentru că a descoperit în Zaheu o anume înrudire duhovnicească cu Sine Însuși.
Știm că atunci Domnul Iisus urca la Ierusalim spre a fi bătut și a pătimi pentru mântuirea lumii, adică Se îndrepta spre crucea de ocară. Zaheu, în chip proorocesc, mai înainte de crucea de ocară, a primit să pătimească rușine pentru Hristos, s-a îndreptat pe aceeași cale ca și Domnul, și îndată L-a dobândit pe Hristos nu numai ca Însoțitor ci și ca Oaspete în casa sa.
Cercetarea Domnului a adus pace și har casei lui, dar mai presus de toate Domnul i-a lărgit „împătrit” inima, reînnoindu-i astfel întreaga viață (cf.Luc.19, 2-8). Aici cuvântul împătrit nu însemnă altceva decât părtășia lui Zaheu pe calea Domnului i-a adus o împătrită lărgire a ființării și l-a trecut în nemărginitul ființei dumnezeiești.
Aici aș vrea să fac o paranteză. Plecând de la cele spuse mai înainte, înțelegem acum de ce Taina Spovedaniei are atâta putere și har.
Atunci când credinciosul se spovedește pentru a se împăca cu Dumnezeu, el ia asupră-și de bunăvoie rușinea pentru păcatele săvârșite, iar Domnul primește acest act de curaj și credință ca pe un răspuns plin de recunoștință al omului la ocara pe care El Însuși a suferit-o pentru noi.
În felul acesta, credinciosul se îndreaptă pe calea Domnului, iar Domnul îl cercetează cu harul Său, reînnoindu-i viața. Această reînnoire pe care o dobândim prin Taina Spovedaniei este direct proporțională cu rușinea pe care suntem gata să o răbdăm atunci când ne înfățișăm goi înaintea lui Dumnezeu și a slujitorului Său. Atunci Domnul ne înveșmântează cu haina harului Său.
Merinde pentru monahi – Zaharia Zaharou
Subiecte de interes: smerenie , calea mantuirii , sfintii parinti , Sofronie Saharov , Zaharia Zaharou