Cum se poate lupta împotriva celor ce merg la vrăjitor? Cum ne putem feri de farmece?
Noi, cu cei care merg la vrăjitori nu ne luptăm. Ce treabă avem cu ei? Cel mult le spunem de ce nu-i bine să meargă la vrăjitor. Vraja se face prin demon. Cu demonul nu-i bine să facem niciun fel de afacere, să nu avem niciun fel de relație. Cum scăpăm de vrăji? Cu rugăciune, binecuvântare: „Binecuvântează Doamne pe cei ce mă urăsc!”, „Binecuvântează Doamne pe cei care mă blestemă!”, „Binecuvântează Doamne pe cei care îmi vor răul!”, iar rugăciunea pentru vrăjmași să fie scrisă pe un bilețel și ținută în geantă și citită cât mai des. Luați mir sfințit de unde găsiți și miruiți-vă când plecați de acasă și veți fi înveliți cu darul Duhului Sfânt de toate vrăjile. Stropiți cu agheazmă în casă. Faceți sfeștanie cât mai des, nu trebuie mare pregătire. Dați cu aspiratorul și chemați părintele să facă sfeștania.
Vrăjmașul ne stăpânește fie promițându-ne bunătăți, fie înspăimântându-ne. Să nu ne fie frică să zicem așa: „Doamne, și diavolii și vrăjitorii sunt făpturile Tale, Tu ești Stăpânul nostru, al tuturor”. Și dacă nu-mi e frică nu are ce să mi se întâmple. Să nu credeți în superstiții. Tot timpul să vă faceți Sfânta Cruce, dreaptă și frumoasă, atingând trupul în locurile cuvenite, în numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh. Noi ne mai grăbim câteodată și se zice că unde nu atinge crucea, atinge dracul. S-o facem cât mai corect.
Monahia Siluana Vlad
Extras din Mestesugul bucuriei – Cum dobandim bucuria deplina, ce nimeni n-o va lua de la noi, Ed. Agaton, 2007
Când ne însemnăm cu Sfânta Cruce, facem oare şi o mărturisire de credinţă?
Fără îndoială. Făcând semnul Sfântei Cruci, mărturisim credinţa în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit pe Cruce, şi credinţa într-un Dumnezeu în trei ipostasuri. Într-adevar, când facem semnul Sfântei Cruci, rostind numele celor trei ipostase: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, mărturisim un singur Dumnezeu în trei feţe dumnezeieşti; iar semnul Crucii ne aduce aminte că Fiul lui Dumnezeu, făcut om, ne-a mântuit răstignindu-Se pe Cruce. Aşadar, semnul Sfântei Cruci este oarecum o învăţătură pe scurt a credinţei creştine. Biserica cinsteşte cu multă evlavie Sfânta Cruce: trei zile pe an (14 septembrie, duminica a treia din Paresimi şi 1 august) sunt închinate cinstirii Sfântei Cruci.
Crucea, făurită din lemn sau din metal, frumos lucrată şi împodobită, nu lipseşte de pe nici o sfântă masă, din nici o biserică în care se slujeşte Sfânta Liturghie. De asemenea nu lipseşte niciodată de pe creştetul turlelor bisericilor şi al clopotniţelor; iar în cimitirele noastre, cei răposaţi aşteaptă învierea morţilor sub ocrotirea Sfântei Cruci. Vasele şi odăjdiile sfinţite ale bisericilor sunt împodobite cu cruci; multe biserici sunt zidite în chipul crucii, iar cărţile bisericeşti sunt pline de tot felul de cântări în cinstea Sfântei Cruci. În multe locuri Crucea este aşezată la fântânile cu apă de băut şi la răspântiile drumurilor. În sfârşit, şi fapt foarte însemnat: a doua venire a Mântuitorului, când va veni să judece viii şi morţii, va fi prevestită prin arătarea semnului Fiului Omului pe cer (Matei 24, 30), adică a Crucii.
(Învățătură de Credință Creștină Ortodoxă, Editura Apologeticum, p. 123)