Creștinul, copilul meu, nu trebuie să răspundă chemării sale doar pe jumătate, pentru că acest lucru este greu. Trebuie să depășim măsura asta și să ne suim întru înălțime. Atunci, toate vor fi ușoare. Atunci când nu cădem în păcate nu mai suntem căldicei, ci suntem creștini adevărați.
– Părinte, cum putem să-L iubim pe Hristos?
Iubirea noastră pentru Hristos, copilul meu, se realizează astfel:
Înălțăm sufletul noastru către Dumnezeu și Îl chemăm. Privim întreaga natură, pomii, florile, păsările, albinele, marea, peștii, stelele, luna, soarele, și toate celelalte făpturi, ne întoarcem mintea spre El și Îl slăvim pentru toate acestea. Să încercăm să-L iubim înțelegând cât de frumos și minunat este El.
Atunci când vom iubi creația, iubirea noastră se va sui spre creator, așa Îl vom iubi cu adevărat. Dragostea noastră față de creație este o condiție indispensabilă, însă, încă și mai mare trebuie să fie dragostea față de aproape nostru.
De aceea trebuie să-i cercetăm pe cei din spitale, închisori, orfelinate, azile ș.a.m.d., scopul nostru principal va fi această dragoste pentru aproapele. Atunci, dragostea noastră va fi sinceră.
Fragment din cartea Amintiri de la „Părintele Porfirie”