Sfântul Serafim de Sarov: Dumnezeu trimite pedepsele pentru că oamenii de acum calcă miercurile şi vinerile!!!
Ce se întâmplă cu cei care nu ţin sfintele posturi şi toate miercurile şi vinerile din an?
Noi, cei trăitori pe pământ, mult am rătăcit de la calea mântuitoare. Îl mâniem pe Domnul şi prin neţinerea sfintelor posturi – acum creştinii dezleagă la carne şi în sfintele păresimi, şi în orice post, miercurile şi vinerile nu le ţin. În vreme ce Biserica are pravilă: cei ce nu ţin sfintele posturi şi toate miercurile şi vinerile din an, mult păcătuiesc.
Dumnezeu trimite pedepsele tocmai pentru faptul că oamenii de acum, dispreţuind rânduielile Sfintei Biserici şi ale Sfinţilor Părinţi şi urmând păgânilor, tot calcă nu numai miercurile şi vinerile, ci până şi posturile şi praznicele.
***
De ce postim miercurea şi vinerea
În general, toţi creştinii, mai mult sau mai puţin antrenaţi în viaţa liturgică a Bisericii, cunosc faptul că zilele de miercuri şi vineri din cursul săptămânii sunt zile de post, adică zile în care se consumă numai hrană de origine vegetală, fără carne, ouă, brânză sau lapte.
Menţiunile despre obişnuinţa creştinilor de a posti în zilele de miercuri şi vineri sunt foarte timpurii, aceste zile apărând ca zile de postire încă în documentele primelor trei secole.
Exigenţa postirii în zilele de miercuri şi vineri de peste an este aceeaşi cu a zilelor din perioada Postului celui Mare, nefiind îngăduite excepţii de la rânduiala postirii decât celor grav bolnavi. În Pravilele călugăreşti, adică cărţile care rânduiesc modul de vieţuire al monahilor, postul de miercurea şi vinerea este indicat ca fiind unul cu ajunare totală până la ceasul al IX-lea, adică după slujba Vecerniei, luându-se doar o singură masă, seara, masă la care se consumă mai mult hrană uscată, pâine şi apă, sau fiertură din legume şi fructe, neconsumându-se nici untdelemn.
În aceste zile nu este îngăduită săvârşirea nunţilor, din pricina meselor îmbelşugate care urmează cu acest prilej.
Există câteva săptămâni speciale în cursul anului liturgic în care zilele de miercuri şi vineri sunt exceptate de la post, aceste zile fiind însemnate în calendarele noastre ca fiind zile cu „harţi”.
Postul din ziua de miercuri reprezintă înfrânarea creştinilor de la bunurile de hrană, pentru că în ziua aceasta a fost trădat Mântuitorul de către Apostolul Iuda pentru doisprezece arginţi, din această zi începând pregătirea Mântuitorului pentru Patima Sa cea de bunăvoie. Nemâncând în această zi decât hrană aspră, creştinii voiesc să arate prin aceasta că nu-L vând pe Hristos, asemeni lui Iuda, pentru o mâncare sau băutură aleasă, ci că ei aleg în locul mâncărurilor şi băuturilor starea nevoinţei, pătimind puţin împreună cu Hristos aici pe pământ, pentru a fi făcuţi părtaşi mesei Împărăţiei lui Dumnezeu, în ceruri.
De asemenea, vinerea este ziua în care Mântuitorul a îndurat patimile: biciuirile, scuipările, lovirile, răstignirea pe Cruce şi moartea pentru păcatele noastre. Or, în ziua în care Hristos, Împăratul nostru, stă pe Cruce pentru păcatele noastre, noi nu putem să ne îmbuibăm de mâncăruri şi băuturi peste măsură, ci stăm în priveghere şi aşteptare, în post şi rugăciune, ştiind că Jertfa lui Hristos de pe Cruce ne învredniceşte pe fiecare dintre noi de vederea cereştii Sale Împărăţii.
Postirea din zilele de miercuri şi vineri are de asemenea rostul pregătirii duhovniceşti a credincioşilor, alături de Taina Spovedaniei, pentru primirea Sfintei Împărtăşanii, la Dumnezeiasca Liturghie care se săvârşeşte în fiecare duminică şi sărbătoare.
Acestea sunt considerentele pentru care creştinii postesc în toate miercurile şi vinerile de peste an, arătând prin aceasta statornicia lor în credinţa că Hristos lucrează prin Patimile Sale, pentru mântuirea sufletelor noastre.
Surse: Sfântul Serafim de Sarov, „Rânduieli de viață creștină”; Lect. Lucian Farcaşiu, ZiarulLumina.ro.