În prietenie e ca şi în vasele comunicante: fiecare oferă şi fiecare primeşte. Primeşte ce i se dă şi oferă ceea ce are.
O întemeietoare a unui ordin călugăresc de ajutorare a nevăzătorilor, Pauline von Malinkrodt, are o deviză: „Iubirea nu calculează şi, mai departe, numai iubirea calculează“. Adică iubirea nu calculează când oferă, ci iubirea calculează când i se oferă, ca să răspundă cu şi mai multă iubire. Acest lucru se întâmplă în prietenie.
Sunt atâţia oameni care spun: „am avut un prieten şi m-am certat cu el“. Nu se poate! Cum să te cerţi cu un prieten? Ori ai prieten şi nu te cerţi niciodată, ori zici că ai prieten şi te-ai certat cu el, dar asta înseamnă că nu ai avut un prieten.
Iubirea îi apropie pe oameni, dar nu-i angajează la lucruri care nu ţin de prietenie, care pot aduce complicaţii (şi de cele mai multe ori aduc complicaţii). Sunt puţini prieteni care îşi continuă prietenia în căsătorie.
Odată eram în faţa unei fete care se numea Monica, şi i-am zis:
Şi eu am o prietenă pe care o cheamă Monica.
„Nu se poate!“ De ce să nu se poată? „Pentru că dumneavoastră sunteţi călugăr şi nu puteţi avea prietene!“
În realitate, aşa călugăr cum sunt, pot avea prietene cât de multe, dacă prietenia este înţeleasă cum trebuie înţeleasă, fără implicaţii de altă natură, care astăzi sunt gândite în legătură cu prietenia.
Prietenia este un lucru sfânt. Prietenia este ceva din realitatea raiului adus aici, pe pământ. Când este vorba de implicaţii care nu ţin de prietenie, acelea nu ţin nici de iubire!
Dacă este vorba să răspundem la întrebarea: „Cum trebuie să fie o prietenie între un băiat şi o fată?“, răspunsul este acesta: Prietenia între un băiat şi o fată trebuie să fie la măsura legăturilor dintre un frate şi o soră. Un frate şi o soră nu se angajează la sexualitate şi, deci, legătura între un frate şi o soră poate fi luată drept măsură pentru legătura între un prieten şi o prietenă.
Părintele Teofil Pãrãian
Extras din ”Din vistieria inimii mele”, Craiova, 2000