Vederea” lui Dumnezeu e nesfârşit mai bogată decât cunoştinţa, sau satisface nesfârşit mai mult toate trebuinţele sufletului de intrare în legătură cu realitatea lui Dumnezeu, pentru că puterile sufletului sunt tămăduite prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Această împlinire este condiţia intrării în relaţia personală cu Dumnezeu, iar această relaţie împlineşte toate trebuinţele sufletului după o comuniune desăvârşită. În acest sens, ele contribuie la vindecarea sufletului. Încă prin împlinirea poruncilor sufletul nostru a acceptat dialogul pozitiv cu Dumnezeu, răspunzând la apelul de iubirea al lui Dumnezeu. Acest răspuns al nostru aduce o nouă manifestare de iubire a lui Dumnezeu. Şi aşa se realizează dialogul dătător de sănătate şi de viaţă, dătător de sens, de raţionalitate pentru viaţa sufletului. Deschizându-se lui Dumnezeu prin împlinirea poruncilor Lui, Dumnezeu nu numai că e auzit sau văzut de suflet ca vorbindu-i din afară, ci Dumnezeu Se şi sălăşluieşte în el. Un Dumnezeu care dă porunci e un Dumnezeu personal şi îl ia pe credincios în serios ca persoană.
Sursa: Părintele Dumitru Stăniloae