Fiecare dintre noi s-a întrebat măcar odată cum îl cheamă pe îngerul lui păzitor, care îl ferește de ghinion și de pericol.
Încă de la naștere, fiecare ființa umană este lăsată sub protecția unui înger păzitor care are sarcina precisă de a o asista în orice moment al vieții sale, fără s-o abandoneze niciodată. Fiecare persoană are deci propriul său înger păzitor, indiferent de rasă, cultură sau religia de care aparține. Chiar și persoanele care spun că sunt atee, materialiste convinse sau cele care refuză să creadă într-o altă dimensiune decât cea terestră, au un înger păzitor personal.
Îngerii păzitori ne feresc de pericolele care ne pândesc fără ca noi măcar să le bănuim; ne îndeamnă să ne deschidem către ceea ce este bun și să evitam răul; au sarcina de a transmite mai departe rugăciunile noastre și intervin neobosit pentru ca noi să primim întotdeauna dragostea divină.
Uite care este îngerul tău păzitor în funcție de ziua în care te-ai născut:
Luni: cei născuți în prima zi a săptămânii sunt protejați de arhanghelul Gabriel. Pentru aceștia se recomandă ca pietre protectoare citrinul, topazul auriu și carneolul.
Marți: îngerul tău protector este arhanghelul Camael, iar pietrele benefice pentru tine sunt chihlimbarul, citrinul galben și piatra soareului.
inger-pazitor.jpg
Miercuri: ești protejat de arhanghelul Rafael și ți se recomandă să porți smaralde, cuarț roz și aventurin.
Joi: cei care s-au născut în această zi beneficiază de protecția arhanghelului Metatron, iar pietrele recomandate sunt lapis lazuli, turcoazul și acvamarinul.
Vineri: ai ca înger păzitor pe arhanghelul Uriel și este bine să porți ametist, fluorit și azurit.
Sâmbătă: dacă te-ai născut în această zi, atunci află că beneficiezi de protecția arhanghelului Cassiel, iar pietrele care îți poartă noroc sunt diamantul și cuarțul de stâncă.
Duminică: arhanghelul Mihail se ocupă de protecția ta și este bine să porți hematite și ochi de tigru pentru noroc.
Sursa: Sfatul Parintilor
Despre ingerul pazitor:
Ingerii pazitori nu numai ca ne insufla ganduri bune pentru vesnica mantuire, ei ne apara realmente in imprejurarile vietii. Cuvantul „pazitor” nu este deloc o alegorie, ci experienta pretioasa a multor generatii de crestini. Nu in zadar Biserica ne invata, spre exemplu, in rugaciunile pentru cei ce calatoresc, sa Ii cerem Domnului deosebita purtare de grija a ingerului pazitor. Cand avem nevoie de deosebita purtare de grija a lui Dumnezeu, daca nu in calatoriile pline uneori de primejdii neprevazute?
Cu vreo treisprezece ani in urma, am fost la manastirea Pecerska din Pskov cu enoriasul nostru, Nicolae Sergheevici Leonov, profesor universitar de istorie, general-locotenent al serviciului de informatii, cu care multi ani de zile am participat la realizarea emisiunii de televiziune „Russkii dom”. Acolo, Nicolae Sergheevici a facut pentru prima data cunostinta cu parintele Ioan (Krestiankin), care nu numai ca i-a produs o impresie deosebita, dar, precum insusi Leonov a marturisit, l-a ajutat foarte mult cu rugaciunile sale.
1007171-image129Nicolae Sergheevici in anii aceia doar intrase in viata Bisericii si avea multe intrebari. M-a rugat indeosebi sa-i explic invatatura Bisericii despre lumea ingerilor, despre ingerii pazitori. Eu m-am straduit destul de mult, dar, cu toata delicatetea lui Nicolae Sergheevici, am simtit ca era dezamagit de explicatiile mele neiscusite. Imi era rusine dar nu-mi ramanea decat sa-mi pun nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu.
Era vara. De la Manastirea Pecerska la Moscova an plecat dis-de-dimineata, condusi de parintele Ioan. Drumul era lung si inainte de plecare i-am rugat pe mecanicii de la garajul manastirii sa inspecteze masina si sa toarne ulei la motor.
Si am luat-o la goana pe drumul pustiu. In timp ce conduceam, ascultam cu atentie povestirea lui Nicolae Sergheevici despre una dintre lungile lui deplasari. Nicolae Sergheevici fagaduise mai demult sa-mi povesteasca despre aceea ce i se intamplase in acea deplasare. In toata viata mea nu am intalnit un povestitor mai interesant ca Nicolae Sergheevici. Intotdeauna il asculti tinandu-ti rasuflarea. Si asa a fost si de data aceasta.
Dar, deodata, mi s-a nazarit un gand ciudat, ca tocmai atunci, in clipa aceea, ni se va intampla ceva iesit din comun. Masina mergea in ritmul ei obisnuit si nimic, nici aparatele, nici mersul regulat al automobilului, nici mirosurile din masina nu dadeau semnale de alarma. Cu toate acestea, ma simteam din ce in ce mai ingrijorat.
— Nicolae Sergheevici, se pare ca se intampla ceva cu masina, am spus eu, hotarandu-ma sa-l intrerup pe tovarasul meu de drum.
Leonov, care era un sofer foarte priceput, cu multi ani de experienta, ascultand si el cu atentie motorul, m-a incredintat ca totul era in ordine. Cu toate acestea, nelinistea mea inexplicabila nu trecea, ci, dimpotriva, sporea cu fiecare secunda.
— Probabil ca trebuie sa ne oprim, am spus eu intr-un sfarsit.
Nicolae Sergheevici Leonov a examinat iarasi cu atentie aparatele. A ascultat atent zgomotul motorului si, uitandu-se mirat la mine, a repetat iarasi ca din punctul lui de vedere nu aveam de ce sa ne alarmam. Totusi, cand i-am spus a treia oara, complet tulburat ca trebuia sa ne oprim, Nicolae Sergheevici a fost de acord.
Doar ce am franat si de sub capota masinii au inceput sa iasa rotocoale de fum negru.
Am sarit amandoi din masina. Am deschis capota si din motor au izbucnit flacari. Nicolae Sergheevici si-a luat sacoul de pe scaunul din spate al masinii si a inceput sa stinga cu el focul. Cand fumul s-a imprastiat, ne-am dat seama care era problema. Mecanicii de la manastire turnasera ulei la motor, dar uitasera sa inchida capacul, care se afla deja langa acumulator. Uleiul cursese prin deschizatura tot drumul peste motorul incins, dar, din pricina vitezei mari, fumul si mirosul treceau pe sub rotile masinii, si noi, avand geamurile inchise, nu simteam nimic. Inca un kilometru sau doi de mers si totul s-ar fi terminat tragic.
Dupa ce am readus masina la o stare normala de functionare, intorcandu-ne incet la manastire, l-am intrebat pe Nicolae Sergheevici daca mai avea nevoie si de alte explicatii cu privire la ingerii pazitori si participarea lor la soarta noastra. Nicolae Sergheevici mi-a raspuns ca pentru ziua aceea fusese de ajuns si ca-si insusise pe deplin acea lectie de dogmatica.
Sursa: Arhimandritul Tihon, Nesfintii Sfinti Si Alte Povestiri, Editura Egumenita, 2013.