Dacă ne rugăm cu credință și cu lacrimi, Sfântul Nectarie ne ajută! Este și cazul meu, ca și al multor altor oameni despre care am citit. Prima dată am auzit de Sfântul Nectarie în urmă cu doar câteva luni, când o măicuță i-a dat mamei mele acatistul sfântului. Tatăl meu era atunci grav bolnav. La numai 53 de ani, doctorii i-au pus un diagnostic nemilos: stenoză aortică. Trebuia operat pe cord deschis. Era singura lui șansă de a trăi. Am primit vestea cu frică și cu lacrimi. Era totuși vorba despre o intervenție pe inimă. De parcă nu ar fi fost destul, tatăl meu mai căpătase și o infecție gravă, localizată tot pe inimă. Această boală i-a dat dureri articulare și musculare cumplite, nu mai putea respira aproape deloc, timp de două săptămâni a dormit câte 10–15 minute pe noapte și numai în șezut. Era cumplit, iar noi eram legați și de mâini și de picioare.
Am aflat despre un doctor pe care îl pomenesc mereu în rugăciunile mele, dar căruia nu-i pot da numele, pentru că nu i-am cerut permisiunea. Profesează la Spitalul Militar din București și, sigur, se recunoaște în aceste rânduri. Deși am ajuns cu greu la el, pentru că e foarte aglomerat, Dumnezeu a vrut ca el să fie cel care aici, pe pământ, ne-a ajutat. Spun asta deoarece din ceruri am primit ajutor divin cum nici nu speram că se va întâmpla vreodată. În situația dată, speranțele noastre se amestecau cu lacrimile de durere. Singurul lucru care ne-a mai rămas atunci de făcut a fost să ne rugăm. Eu și mama mea am început să Îl rugăm pe Dumnezeu să facă o minune și să nu-l ia pe tata așa de devreme.
Eu cred că Dumnezeu ne-a trimis ajutorul lui prin Sfântul Nectarie. În focul acestor grele încercări, am avut un vis, iar în acel vis tatăl meu mi-a promis că se va face bine. Mi-a dat și mai multă speranță visul meu. Știam că nu era înșelare diavolească. Încercarea cea grea nu a fost operația în sine, care a decurs bine, ci faptul că, la două săptămâni după intervenție, tata a făcut un stop cardiac de zece minute și încă trei de câteva secunde. Atunci am crezut că totul se prăbușește, atunci ne-a fost teamă că-l vom pierde. Mama trăia cu calmante, fratele meu stătea mai mult la spital decât acasă, iar pe mine m-a copleșit durerea. Ca prin minune, exact așa cum Îl rugaserăm noi pe Dumnezeu, tata și-a revenit. Infecția de la inimă s-a vindecat, i-a fost montat un stimulator cardiac, noua valvă funcționează cum trebuie. De câteva zile a venit acasă și e foarte bucuros. E adevărat că el e un om activ de felul lui și că îi e greu să nu poată face tot ceea ce făcea înainte de operație, motiv pentru care nu prea stă el degeaba, dar se simte din ce în ce mai bine, atât fizic, cât și psihic. A suferit și o depresie postoperatorie și nu e de mirare, atâta timp cât a stat în spital aproape trei luni și a avut complicații peste complicații.
Acum, slavă Domnului, putem să ne bucurăm. Ne-am rugat la Mântuitorul Iisus Hristos, la Fecioara Maria, la toate Puterile Cerești, și ne-au ajutat. Sfântul Nectarie a mijlocit pentru noi în tot acest timp. Am simțit ajutorul lui cel sfânt și sper să mă ajute Dumnezeu să respect toate promisiunile pe care i le-am făcut. Rugați-vă lui cu credință și vă va ajuta. Mergeți la moaștele lui, în țară, la Mănăstirea Radu Vodă din București sau în Grecia, dacă puteți. Nu vă pierdeți speranța și credeți în el. Dumnezeu să vă ajute.
(Simona Dumitru, Rm. Sărat)
Sfântul Nectarie – Vindecări minunate, Editura Areopag, 2012