Dacă vrei să vezi rezultatele rugăciunii, înseamnă că te îndoiești de ele! Mai bine faci doar atât și o să vezi minunea:
– Dacă cineva va aștepta să vadă rezultatul rugăciunii sale, el nicicând nu le va vedea, pentru că însăși începutul rugăciunii – este greșit. Eu nu mă rog pentru a vedea un anume rod sau rezultat. Mă rog să-mi fie iertare păcatele, mă rog pentru ca Dumnezeu să mă miluiască.
Dumnezeu ne dă Trupul și Sângele Său, ne iartă păcatele noastre, prin Biserică ne oferă harul Duhului Sfânt. Prin urmare pentru noi este suficient să cerem cu smerenie și simplitate mila lui Dumnzeu. Persoana smerită are încredere în Dumnezeu și nu se îndoieste de faptul că îl aude Dumnezeu sau nu. Dacă dorești să vezi rezultatele rugăciunii, înseamnă că deja te îndoiești de ele. Și dearece Dumnezeu nu vrea să ne rănească prin propria noastră mândrie, el ascunde roadele rugăciunilor noastre. Este posibil ca El ni le va dezvălui atunci când ne vom smeri, când ne vom putea bucura de roadele rugăciunii, chiar și fără să ne dăm seama.
Un stareț i-a spus unui călugăr, care mereu vroia să-și vadă roadele rugăciunlor: „Ești asemenea unui om care a plantat o sămânța în pământ și în fiecare zi o dezgroapă să vadă dacă a încolțit. Lasă sămânța în pământ, ud-o, ai grijă de ea, și ea neapărat va da roade.” (Mitropolitul Athanasie de Limassol; traducere și adaptare Natalia Lozan)
***
Când ne ascultă Dumnezeu rugăciunile?
Îl asculţi tu pe Dumnezeu atunci când cauţi ca Dumnezeu să te asculte pe tine? Împlineşti tu legile lui Dumnezeu şi ţii tu rânduielile Lui?
Te plângi că Dumnezeu nu îţi ascultă rugăciunile. În multe restrişti te-ai rugat lui Dumnezeu şi niciodată nu te-a izbăvit! Cum nu te-a izbăvit, mă mir, când, iată, tu ai supravieţuit restriştilor, nu ele ţie? Îngăduie-mi însă o întrebare: tu Îl asculţi pe Dumnezeu? În amândouă Testamentele, atât în cel Vechi cât şi în cel Nou, Cel Preaînalt a făgăduit să-i asculte pe oameni cu condiţia ca oamenii să asculte de El. Îl asculţi tu pe Dumnezeu atunci când cauţi ca Dumnezeu să te asculte pe tine? Împlineşti tu legile Lui Dumnezeu şi ţii tu rânduielile Lui? De nu faci asta, e de mirare cererea ta ca Dumnezeu să te audă şi să te asculte.
Dumnezeu S-a pogorât pe pământ şi a spălat picioarele celor ce Îl iubesc. Mult se bucură Ziditorul nostru să-i asculte pe copiii Săi cei ascultători. Pe Moise, pe Avraam şi pe Iacov, Ziditorul i-a ascultat în toate câte L-au rugat. Şi prin lucrări fireşti şi mai presus de fire, El Şi-a revărsat mila asupra celor care împlineau legea Lui. Dacă nu a vrut să asculte rugăciunile mele şi ale tale, asta se întâmplă ori fiindcă nu am vrut să ascultăm poruncile din legea Lui, ori rugăciunile noastre nu au fost aşa cum trebuie. Domnul a grăit prin Isaia poporului neascultător: „De veţi înmulţi rugăciunea voastră, nu vă voi asculta”, şi puţin mai încolo: „De veţi vrea şi Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca” (Isaia l, 15,19). Aşadar, Dumnezeu ne ascultă când suntem ascultători şi nu ne ascultă când suntem neascultători. Nu ascultă nici când cerem ceva păgubitor şi lipsit de noimă. Apostolii Iacov şi Ioan L-au rugat odată pe Domnul să pogoare foc din cer asupra satului unde nu voiseră să le dea găzduire. „Iar El, întorcându-Se, i-a certat” (Luca 9, 55). Nu numai că nu le-a ascultat rugăciunea, ci i-a şi certat. Gândeşte-te şi tu dacă rugăciunile tale au fost vrednice de un om şi vrednice de Dumnezeu.
Încă ceva. De ce te rogi lui Dumnezeu numai în restrişte? Prin aceasta pe tine te înjoseşti, iar pe Dumnezeu Îl jigneşti. Ziditorul nostru cere de la noi să simţim neîncetat că suntem în faţa Lui şi să avem neîncetat împărtăşire cu El prin rugăciune. Neîncetat rugaţi-vă! Rugându-te lui Dumnezeu numai atunci când dă peste tine nenorocirea, faci din tine un cerşetor oarecare, iar pe Dumnezeu Îl ruşinezi, fiindcă Îl chemi ca pe un pompier, numai atunci când îţi arde casa. Hristos ne-a dat dreptul să Îl numim pe Tatăl Lui Tată al nostru. Ce e mai dulce decât asta? Şi ce este mai dulce pentru copii decât a fi în faţa părinţilor? Să ne străduim neîncetat şi noi, deci, să fim în faţa Tatălui nostru Ceresc cu inima şi gândurile şi rugăciunile. Rugăciunea noastră în vreme de propăşire şi bucurie e ca un capital duhovnicesc care ne foloseşte la vreme de nevoie şi suferinţă mai mult ca rugăciunea de o clipă făcută când vin zilele de restrişte. Pace ţie de la Domnul! (Sfântul Nicolae Velimirovici)
Surse: http://altarulcredintei.md; doxologia.ro.