Până mai ai cui spune mamă, ar trebui să fii de fericit…! Întâmplare adevărată despre cât de mare e inima mamei! Te podidesc lacrimile
Duceţi flori mamelor voastre cât sunt în viaţă. Nu aşteptaţi să le duceţi flori la mormânt, unde nu mai folosesc!
O spunea cu sufletul sfâşiat de durerea de a fi fost orfan, crescut de o bunică simplă, neştiutoare de carte, care lucra cu ziua pentru a-l ţine pe el la şcoală, dar plină de credinţa în Dumnezeu. Ea ii zicea: „Tu să te faci preot, ca să mă pomeneşti şi pe mine!”. El, copil sărman, cuminte, modest, obişnuit să nu dorească nimic, să renunţe la orice! Invăţat de mic să se roage lui Dumnezeu, să creadă în El şi să viseze la ziua în care va fi slujitorul Lui la Sfântul Altar – vis şi rugă care i s-au împlinit!
Cu emoţie ne sfătuia Părintele la predici:
– Până mai ai cui spune tată sau mamă, cât ar trebui să fii de fericit, de recunoscător şi plin de iubire la rostirea acestor cuvinte unice pe pământ! Dacă spui mamă sau tată părinţilor tăi, aşa precum se cuvine, bine faci, fiindcă dovedeşti că eşti om. Dar dacă numai spui şi nu te porţi faţă de ei întocmai cum eşti dator până la moarte, atunci nu faci bine şi nu eşti om! Câtă vreme trăiesc părinţii tăi, tatăl tău şi mama ta, spune-le numele sfânt cu sfinţenie. Caută-i cu dragoste, îngrijeşte-i cu evlavie, ascultă-i cu respect până la moarte şi nu dispreţui nici faţa lor bătrână, nici cuvintele lor poate slabe, nici trecutul lor poate modest. Fii faţă de ei întocmai aşa cum ai dori să fie copiii tăi faţă de tine. Nu fi nepăsător, nici străin faţă de ei, căci mai ales în privinţa aceasta este adevărat cuvântul că ceea ce semeni, aceea vei şi secera.
Avea Părintele o mică istorioară – aşa o numea dânsul – pe care ne-o spunea de fiecare dată în noaptea Învierii. Era o mamă care avea un fiu. Într-una din zile, fiul şi-a omorât mama, a tăiat-o în bucăţi, a pus-o într-un sac şi a plecat să o arunce în apă. Pe drum s-a împiedicat, a căzut, bucăţile din sac s-au împrăştiat pe drum, iar el a auzit un glas: “Te-ai lovit, dragul mamii?”…
După ce ne spunea această istorioară, ruga pe toţi cei ce au părinţi şi nu i-au văzut de mulţi ani să se ducă la ei, căci acei părinţi aşteaptă.
(Un mare mărturisitor creștin: Preotul Constantin Sârbu)
***
Rugăciunea copiilor pentru părinți
Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Care împuternicești florile și verdeața de pe tot pământul cu căldura soarelui Tău, și sufletul omenesc cu căldura iubirii Tale; Tu, Cel ce toate le-ai zidit de bunăvoia Ta în cer și pe pământ și pe toate le păstrezi prin dragoste și milă, revarsă, mult-îndurate Doamne, peste sufletul meu cel slab și umilit care se închină Ție, bunătatea și darul Tău, și iubire și milă peste părinții mei, peste mai-marii mei și peste toți cei care se ostenesc pentru mine și care m-au ajutat vreodată cu sfatul și bunătatea lor. Fă din sufletul meu un soare călduros pentru sufletul lor, ca fiecare din ei să simtă din îndestulare mângâierile și ajutorul cel venit de la Tine și revărsat asupra lor prin rugăciunile și prin dragostea mea fiască. Îți vorbește, Părinte, inima mea de fiu (fiică), și știu că Tu cunoști lăuntrul nostru și că nu Te vei întoarce de la inima mea, atât de dăruită tuturor celor pentru care Te rog; dăruiește-mi, Doamne, înțelepciune, ca să nu uit niciodată, nici în supărări, nici în necazuri și nici în bucurie, învățătura Ta, cum că „binecuvântările părinților întăresc casele fiilor”, și iarăși: „Cunună bătrânilor sunt fiii lor și fală fiilor sunt părinții lor”. Pentru aceasta, rogu-Te, Doamne, slăvite Împărate și bunule Părinte, întărește-mă să cresc înaintea feței lor cu temerea de Tine și cu rușinea de oameni, pentru ca, prin curățirea de orice rău, prin împlinirea oricărui bine, prin fuga de orice păcat și prin setea de orice virtute, viața mea să fie spre mântuirea mea și a lor. Că Tu ești Doamne, Cel ce odinioară ai zis: „Lăsați copiii să vină la Mine, că a unora ca acestora este împărăția cerurilor”, și Ți-ai pus dumnezeieștile Tale mâini peste capetele lor și i-ai binecuvântat. Însuți Tu, Doamne, Iisuse Hristoase, trimite din cerul Tău cel preaînalt binecuvântarea Ta peste mine, robul Tău, și ajută-mi să fac bucurie părinților mei și să umblu întru cărările Tale cele sfinte, săvârșind numai ce este bun și plăcut Ție, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.