Părintele Arsenie Boca a lăsat în urma sa o mulțime de învățături care au fost publicate în diferite cărți.
În cartea „Învățături ale părintelui Arsenie Boca”, tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, aflăm unele învățături care dau răspunsuri la multe dintre întrebările omului de rând.
Una dintre problemele discutate în această carte este reprezentată de „cuvintele interzise”. Din cartea sus menționată aflăm că sunt unele cuvinte pe care ar trebui să le evităm pentru că prin utilizarea lor, oamenii ar putea fi răniți, iar stima lor de sine ar scădea.
„Cuvântul „nebun” este un cuvânt interzis. Cine zice fratelui său „nebunule” se pedepseşte cu matca focului. De ce? Fiindcă şi numai simpla alunecare a acestui cuvânt în obrazul unui om este în stare să-i desfigureze fizionomia minţii.
Cuvintele interzise orientează greşit sau dezorientează. Deci, trebuie să fii mai presus de cuvintele oamenilor: să nu te atingă nici lauda, nici ocara din ele. Cuvintele sunt fiinţe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Şi fiindcă sunt fiinţe vii, viaţă din viaţă, pe cel care le-a creat ele-l însoţesc până la judecata de apoi, ca nişte copii ai lui, cu toate consecinţele lor. Mărturisirea lor cu pocăinţă mai poate schimba situaţia. Taina pocăinţei este o judecată milostivă. Aici, ce opreşte aceasta nu mai ajunge la cealaltă. „Zece porunci are înţelepciunea: de 10 ori să taci şi o dată să vorbeşti şi atunci puţin”, scrie în cartea „Învățături ale părintelui Arsenie Boca”.
Părintele Arsenie Boca se referă la faptul că oamenii nu ar trebui să jignească și dacă pot spune lucruri bune, trebuie să o facă. Atunci când îi zicem unui om, că este urât, prost, rău, nebun nu facem decât să-i facem şi mai mult rău şi să-şi piardă încrederea în sine. Un copil crescut de părinţi care folosesc un astfel de limbaj asupra copilului fac mult rău, iar micuțul riscă să devină un copil cu probleme. De altfel, de multe ori dacă stăm şi observăm oamenii, îşi schimbă înfăţişarea când vorbesc urât, nu zâmbesc, se încruntă, iar chipul li se schimbă.
Cuvintele de blândeţe pot munta și munţii din loc. De asemenea, celor ce ne spun vorbe rele, nu trebuie să le răspundem la fel, ci doar să le zâmbim.
Arsenie BOCA despre ADEVĂR
1. Adevărul este fiinţă vie.
2. Iniţiativa omului spre Adevăr tot Dumnezeu o trezeşte.
3. Oamenii sunt oile cele mai greu de păstorit. Nu sunt toate oi, mai sunt şi berbeci şi ţapi; în veacul acesta oile sunt amestecate cu caprele. Nimic mai împărţit pe lume decât părerea oamenilor asupra adevărului. Oare este vina adevărului?
Dumnezeu a ştiut această infirmitate a omului, a aflării adevărului curat, de aceea a dat Bisericii şi slujitorilor ei legiuiţi – lor singuri –, grija învăţării lui curate.
4. „Scriptura nu se tâlcuieşte cum îl taie capul pe fiecare”, strigă Sfântul Apostol Petru.
Adevărul nu se înfăţişează cum i se năluceşte oricărei minţi întâmplătoare. Creştinismul nu este ceea ce poate strâmba fiecare neputincios din el.
5. Cel mai greu păcat, veşnic fără iertare este starea omului împotriva adevărului.
Și Părintele Cleopa spune că un anumit cuvânt nu trebuie rostit niciodată: „noroc”. Părintele spune că ”Noroc” este un demon și, din păcate, oamenii îl pomenesc zilnic. Potrivit spuselor părintelui Cleopa, Noroc este un demon care mânca copii, după ce-i prăjea. Noroc nu voia orice copil ci sugari, pe care mamele îi luau de la piept și îi ofereau demonului. În jur de 40-50 de copii, încăpeau într-o tigaie, iar mamele care își ofereau copii au ajuns în iad.
„Uneori, vezi creştini pe drum că se salută: „Hai noroc, vecine!“. Dacă l-ai întreba cine-i Noroc, nu ştie, dar ştie să-l pomenească. […] Zi: „Bună ziua, cumătre! Bună ziua, vecine! Bună seara, mătuşă!“. Când zici „bună ziua“, arăţi că Dumnezeu e bun. Vă rog să nu-l mai puneţi pe pomelnicele voastre şi nici să nu-l mai pomeniţi pe idolul Noroc!”, spunea părintele Cleopa în timpul vieții.