Înainte să mâncăm, pentru că noi totuși existăm și mâncăm din milă lui Dumnezeu, și nu întotdeauna din trudă noastră, Apostolul Pavel spune așa:
„Blestemat este cel ce spune că brațele acestea (ale noastre), m-au hrănit și m-au crescut!” Totul de la Dumnezeu vine!
Un Împărat a văzut că supușii săi mâncau fără binecuvântare, fiecare se pune la masă și mânca cum nimerea. Într-o zi Împăratul, a spus unui slujitor să vina să fure de pe masă lor, când vor fi toți la masă, fără să scoată o vorba. Intră acesta când era petrecerea în toi și fură de pe masă Împăratului și fuge. Cei de la masă s-au revoltat și i-au atras atenția Împăratului, dar Împăratul a spus că nu a văzut nimic.
Peste un timp, vine și fură iar. Boierii au reacționat și i-au spus Împăratului:
– Cum te faci că nu vezi că a furat, pentru că din față ta a furat!
– Și cu ce v-a deranjat?
– Păi cum Împărate, nu-i frumos să ai o asemenea atitudine față de Împăratul tău.
Să furi de pe masă lui.
– Bine spus! Dar ia să va întreb eu.. Voi care mâncați și uitați să îi mulțumiți lui Dumnezeu, nu sunteți oare niște tâlhari care furați de pe masă Lui?
Uitând că El este cel ce crește și hrănește lumea?
Și s-au rușinat boierii la vorbele acestea și au plecat capetele!
Cel care face rugăciune este cel care stă cu Împăratul la masă!
Iar cel care mănâncă fără rugăciune, este hoțul care fură de la masă Împăratului!
Acestea să le aveți în minte, pentru că dacă avem trezvia rugăciunii, avem simțurile toate tăiate împrejur, ureche la lucrul bun, ochii la lucru bun, limbă la lucru bun…
Și săracă limbă.. cât strică acesta, trebuie să aveți mare grijă cu ea! Credeți că Ion Creangă când a scris povestea Soacra cu Trei Nurori, și când nurorile i-au spart limbă, a scris-o la întâmplare? Nu! A vrut să arate cât de mult rău poate face femeia cicălitoare și certăreață. Aici trebuie să fim atenți. Pentru că limbă ne vătăma sufletul. Să învățam s-o stăpânim, să nu-i dăm frâu.
„Pune Doamne, strajă gurii mele și usă de ingrădire, împrejurul buzelor mele.”(Psalmistul David)