De obicei, în cazurile în care s-au făcut vrăji, se speculează de către cei în măsură să rezolve corect aceste probleme şi se atinge cu succes o dublă coardă sensibilă a maselor de oameni, după observaţia psihologică a Parintelui Nicolae Steinhardt: nevoia de senzaţional („Sperie-mă!”) şi rigurozitatea numerică (tip reţetă) ca un răspuns la problemele fiecăruia.
Nevoia de senzaţional (” Sperie-mă! „), ceea ce îl determină pe „taumaturg” (care insinuează că ar avea darul profeţiei) să dea următoarele răspunsuri ce pregătesc într-un fel „anestezia” credulilor: „Ai cununiile legate”, „Cineva ţi-a făcut farmece”, „Ai argintul viu”, „Aici e un blestem de până la al nouălea neam” etc.
Rigurozitatea numerica (care este in contradictie cu duhul Patericului: „Cel care se roaga numai atunci cand se roaga nu se roaga deloc”), care implica recomandarea tehnicilor sau a retetelor: „participi la 12 masluri”, „participi la citirea molitfelor Sfantului Vasile cel Mare de 40 de ori consecutiv”, „dai 7 acatiste la 7 manastiri”, „aprinzi atatea (numar fix) lumanari”, „rostesti de „n” ori Tatal nostru” si lista ar putea continua si chiar tu, cel care o citesti, ai putea sa o completezi, caci este posibil sa fi primit aceste „blagoslovenii” de la astfel de „oameni competenti”!
Asa cum s-a mai spus, pentru rezolvarea acestui gen de probleme se va avea mai intai in atentie cauza pentru care a ingaduit Dumnezeu ispita. Este necesar ca omul respectiv sa se spovedeasca si, daca duhovnicul ii da dezlegare pentru Sfanta Impartasanie, sa se cuminece cu pregatirea cuvenita. Iata ce ne marturiseste Sfantul Ioan de Kronstadt:
„Ma minunez de maretia si insusirile datatoare de viata ale Sfintelor Taine. O femeie batrana care scuipa sange, care nu mai avea putere, incapabila sa se hraneasca, atunci cand i-am dat Sfanta impartasanie, a inceput, din aceiasi zi chiar, sa se insanatoseasca.
O tanara fata pe moarte, dupa ce a fost impartasita cu Sfintele Taine, in aceeasi zi a inceput sa se simta mai bine; a inceput sa manance, sa bea, ea, care era pana atunci aproape inconstienta, foarte agitata si nu putea nici sa bea, nici sa manance.
Slava Tainelor Tale datatoare de viata si infricosatoare, Doamne!”
In cazul in care impartasania este primita fara spovedanie si pregatirea necesara, ea duce la neputinta, la boala si la moarte. O spune Sfantul Apostol Pavel: „Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din Paine si sa bea din Potir; caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, isi mananca si bea osanda, nesocotind Trupul Domnului. Pentru aceea sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi si multi au murit.”
Sfantul Ioan Iacob Hozevitul precizeaza: „Boala si neputinta precum si moartea celor ce se fac vinovati de Trupul si Sangele Domnului, nu sunt obisnuite, ca la toti oamenii. De obicei la acestia bolile si neputintele sunt mai mult sufletesti, dar se rasfrang si asupra trupului. La ei vine boala pe neasteptate si fara sa aiba vreo pricina fireasca. ii ajunge de multe ori paralizia sau boala grea la creier. Mai toti au mereu fiori de frica, neastampar si sunt cu ideea ca-i urmareste cineva si-i persecuta. intocmai cum spune in Sfanta Scriptura despre Cain”.
Pentru cei interesati de randuiala rugaciunilor din Biserica Ortodoxa, reamintim aici de Taina Sfantului Maslu care cuprinde rugaciuni speciale pentru sanatate sufleteasca si trupeasca.
Parintele Dumitru Staniloae analizeaza rugaciunile din Taina Maslului, aratand ca in ele se cer deodata tamaduirea trupului, iertarea de pacate si tamaduirea de patimi, eliberarea simturilor de influentele rele si alungarea vrajmasului toate acestea se cer pentru ca bolnavul, devenit sanatos trupeste si sufleteste, sa poata trai o viata curata, inchinata slujirii lui Dumnezeu. Aceasta arata ca Taina Maslului nu e pentru moarte ca in Catolicism, ci pentru o viata intru sanatate si curatie. De asemenea, accentueaza Parintele Staniloae, savarsirea acestei Taine de catre mai multi preoti (de sapte sau macar de doi) manifesta vointa Bisericii de a pune mai multe forte ale ei in miscare, prin comuniunea in rugaciune si in dragoste, pornirea mai multora de a scapa un membru al ei de situatia de neputinta si de durere in care se afla. Uneori harul lui Dumnezeu lucreaza mai mult sau mai putin direct asupra trupului, vindecandu-l, desi, chiar si in acest caz, se produce si intarirea sufleteasca si iertarea pacatelor celui bolnav. Alteori, vindecarea se produce mai mult prin intarirea puterilor sufletesti; iar alteori, prin iertarea pacatelor nemarturisite, intrucat aceasta intareste sufletul si, prin suflet, si trupul.
Dar prin harul acestei Taine a Maslului se da in mod principal vindecarea trupului. Numai cand este randuit ca bolnavul sa moara, nu se produce acest efect principal, ci numai celelalte.
Taina aceasta poate fi socotita, prin excelenta, Taina a trupului, sau Taina randuita pentru insanatosirea trupului. Prin ea se pune in relief valoarea pozitiva acordata de Dumnezeu trupului omenesc, ca Unul care insusi a luat trup si il tine in veci, ne mantuieste prin el, impartasindu-ne viata dumnezeiasca.
De asemenea este de mare folos ca persoana in cauza sa fie pomenita la proscomidie prin intermediul pomelnicului nominal care se da la biserica pentru Sfanta Liturghie.
Particelele care sunt luate de pe sfantul disc si se dau credinciosilor n-au nici o valoare. Anafora este mai importanta decat aceste particele (miride). Daca sunt lasate pe sfantul disc, se pot apoi varsa in sfantul potir la momentul potrivit dupa epicleza. Numai astfel sufletele pomenite intra in comuniune cu Mantuitorul. Preotul care le „deturneaza” ii lipseste de sfintire pe acei credinciosi carora li se procura eronat aceste particele.
Apoi se pot face slujbe de sfintire a caselor de catre preot cu prilejul carora se pot citi mai multe rugaciuni, molitfe (ale Sfantului Vasile cel Mare sau ale Sfantului Ioan Gura de Aur) daca e cazul.
Rezolvarea problemelor nu consta in aplicarea cu exactitate a numarului fix de rugaciuni, ci in sinceritatea crestinului care va tine cont de sfaturile esentiale din aceasta carte si le va traduce in viata lui. Duhul face viu. Duhul da sensul. Litera singura, reteta sau numarul fix sunt fara sens. Degenereaza in magie, iar magia duce la dezagregare morala si la oprirea in loc a inteligentei. Robia aceasta la litera e simptom caracteristic magiei. Rostesti formula, absolut exact, si declansezi fenomenul pe care il doresti, de pilda, vindecarea de boala. Daca ai gresit o iota din formula, cheia nu se mai potriveste si vindecarea bolii sau iertarea lui Dumnezeu nu se mai produce. Cat e de straina duhului ortodox aceasta inchinare la litera (la forma) sau la reteta, astfel motivata, nici nu mai e nevoie s-o spunem, accentueaza Mitropolitul Antonie Plamadeala. Cu nimic nu e lupta mai grea decat cu „traditiile” intrate in constiinta poporului, chiar si cand acestea ajung sa fie absurde si sa-si piarda sensurile originare. Numai prin jertfe, vechiul poate fi biruit de nou, irationalul de rational.
Vom reda in continuare parerea Parintelui Arsenie Papacioc: „Daca esti stapanit de un pacat si iti pare rau si te asezi pe pozitia buna impotriva pacatului, atunci iti ajuta harul. Daca nu te asezi pe pozitia de lupta si te simti bine in cloaca aceea, atunci harul nu te ajuta. Si farmecele se prind la anumite persoane, se constata. Uite, eu sunt de cincizeci de ani in manastire si n-am prea vazut in manastire farmece reusite. Dar, in schimb, vine lumea fermecata! Sunt aici in Dobrogea, de treizeci de ani, si spuneam si altora, n-am vazut ca aici atata lucrare de duhuri rele de farmece. Vin stapaniti de farmece care impiedica casatoria lor sau ii leaga ca potenta barbateasca, insa se si vindeca pe rupte cu ajutorul rugaciunilor. Vin si se plang: „Doamne, iarta-ma! Scapa-ma!”. Scapa pe o bucata de vreme. Dar, daca nu se astampara…Ca spune Mantuitorul in Evanghelie: „Iesi din el si sa nu mai intri!”. Sa nu mai intri in el. Pentru ca duhurile rele se tanguiesc si unde se duc, sunt intristate si se gandesc ca: „Ce bine era!”. Daca gaseste casa maturata, cum zice Mantuitorul, adica, daca i-a scos pe astia de acolo, este limpezit, si atunci intra, si va fi caderea cea de pe urma mai mare ca cea dintai. Pentru ca iar incepi sa cedezi, nu te-ai complacut pe pozitie de dezinfectare cu ingerii lui Dumnezeu, ci te-ai lasat la voia intamplarii. Satana nu este o putere, ci un tolerat de Dumnezeu. Puterea e la noi, crestinii, ca suntem botezati, avem inger pazitor, ne rugam la Dumnezeu. Dracul se atinge de tine daca te are la mana cu ceva (greseli, pacate). Sa nu te aiba cu nimic la mana. Domnul Iisus Hristos ne vrea intregi, numai Satana ne vrea vicleneste, numai varf de deget, ca stie el, vicleanul, ca asa ne poate stapani toata fiinta”
Aflam din viata si invataturile Sfantului Ierarh Nifon de ce nu mai are putere asupra crestinilor diavolul, care se angajase intr-un dialog cu acest mare sfant: „De cand am facut prostia si am impins pe evrei sa rastigneasca pe Nazarinean, mi-au zdrobit ciolanele. Nu mai am puterea de mai inainte. Daca as avea-o, in clipa de fata te-as trage jos si te-as face bucati.”
Se vede limpede raportul de forte ce exista intre noi crestinii si vrajmasul, insa trebuie indeplinite conditiile care au fost enumerate mai sus de Parintii duhovnicesti Sofronie, Paisie, Efrem si Arsenie P. pentru a putea beneficia deplin de harurile lui Dumnezeu. Tot aici este necesar a aminti despre deochi, care este definit de Cuviosul Paisie in felul urmator: „Invidia, atunci cand are si rautate, poate pricinui rele. Acesta este deochiul. E o lucrare diavoleasca”.
Pentru aceasta problema, care se intalneste mai des la prunci (au neliniste, somn agitat, plang fara intrerupere) se va solicita preotului sa citeasca din Molitfelnic rugaciunea pentru dureri de cap (deochi), iar parintii copilului vor citi cu atentie aceasta carte spre luare aminte si spre eliminarea cauzelor care au facut loc acestui duh necurat sa se atinga de copil.
L-am intrebat odata pe Parintele Arsenie Papacioc cum se explica anumite pasaje din „rugaciunea pentru cei ce sunt bolnavi de najit” („…din ochi, din inima, din ficat…”) si mi-a raspuns: „Dumnezeu ingaduie uneori satanei sa se foloseasca (sa se ataseze) de firea omeneasca, doar, doar s-ar smeri respectivul!”.
Ieromonah Benedict Stancu