Arsenie Boca: întâmplare adevărată și descoperirea pe care i-a făcut-o Dumnezeu! Nu i s-a luat în considerare toată munca şi milostenia pe care a făcut-o cu fală o viaţă întreagă!
Iar aţi venit să vă dau?! Nu v-am cărat o viaţă întreagă?!
Când Părintele Arsenie era la Mănăstirea Sâmbăta, o credincioasă, Chivuca din Săsciori, facea multă milostenie la mănăstire. Ducea mereu lapte, ouă, păsări, faină, mălai, fasole, ceapă, cartofi…
Ani şi ani de zile ea aducea tot felul de lucruri la mănăstire. Însă, în timp ce ea făcea milostenie la mănăstire, tot mustra femeile care veneau de prin sate şi le spunea: Voi de ce nu aduceţi ca mine?! Că uite eu ce fac! Vin cu traista plină! De ce nu aduceţi şi voi?! Şi le mustra că nu aduc ca ea. Au venit însă bătrâneţile şi Chivuca a căzut la pat. Şi a început să drăcuiască tare. Tot satul şi lumea care o cunoştea se mirau tare de schimbarea ei.
S-a auzit de asta şi la Mănăstire, la Sâmbăta, şi se mirau tare şi preoţii. Atunci Părintele Arsenie a trimis trei călugări, să vadă ce e acolo. Cum au intrat în casă, femeia a început să strige: Iar aţi venit să vă dau?! Nu v-am cărat o viaţă întreagă?! Şi multe altele…
Părinţii călugări au venit să o spovedească şi sa o împărtăşească, însă nu s-au putut apropia nicicum de ea. S-au întors la Părintele Arsenie şi i-au spus ce au găsit în sat. Părintele s-a mirat mult de cele auzite. Călugării aşteptau un răspuns de la Părintele Arsenie. El însă s-a întristat şi a spus: Lăsaţi-mă să văd ce-mi spune Cerul; să iau legătura cu Cerul. După puţin timp, Părintele Arsenie le-a spus călugărilor: Nu i s-a luat în considerare toată munca şi milostenia pe care a făcut-o cu fală o viaţă întreagă!
***
Rugaciune inaintea inceperii unei lucrari
Doamne Iisuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, care ai spus prin gura profetului David: „Omul merge la munca si trudeste pana se insereaza”. Prin gura binecuvantatului apostol Pavel ai spus: „Cel ce nu munceste, nu va manca.” Si cu gura Ta prea curata ai spus: „Fara mine nu poti face nimic.”
Am ascultat cuvintele Tale sfinte, cu tot sufletul si inima mea, Doamne, si ma indrept spre bunatatea Ta cu smerenie.
Ai mila de mine si ajuta-ma pe mine, un pacatos, ca sa termin lucrarea pe care acum o incep, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh.
Amin.
***
Rugaciunea celui ce se pocaieste
Rugăciune către Domnul Dumnezeu a Sfântului loan Gură de Aur din partea celui ce se pocăieşte
Doamne, greşit-am la cer şi înaintea Ta! Primeşte îndreptarea şi pocăinţa noastră, primeşte suspinarea şi lacrimile noastre, primeşte căinţa noastră, a păcătoşilor, primeşte tânguirea şi plânsul nostru chiar până la moarteI Primeşte-ne pe noi, blestemaţii, cei ce fără de ruşine am trăit! Primeşte-ne pe noi, lubitorule de oameni, cei ce pe Tine foarte Te-am mâniat!
Primeşte-ne pe noi, Stăpâne, cei ce toata viaţa am petrecut-o în desfrânau, în toată rudenia şi necuraţia! Primeşte-ne pe noi, Doamne Dumnezeule, cei ce am încălcat poruncile Taie! Primeşte-ne ne noi, Stăpâne, nevrednicii robii Tăi şi nu ne răsplăti nouă după lucrurile mâinilor noastre. Mărturisim Tie, Stăpâne, că după păcatele noastre nu suntem vrednici nici chiar de viaţă! Mărturisim, Doamne, ca nu suntem vrednici nici chiar sa privim la acest soare, căci nu este păcat, nu este nicio fărădelege, pe care să n-o fi săvârşit noi, blestemaţii. Dar primeşte-ne, Doamne, ca pe fiul cel risipitor, primeşte-ne ca pe tâlharul, primeşte-ne ca pe desfrânata şi ca pe vameşul. Doamne, îndreptează-ne! Doamne, povăţuieşte-ne şi nu Te mânia pe noi, ci milostiv fii către păcatele noastre! Căci Tu eşti Dumnezeul nostru şi pe altul afară de Tine nu ştim. Doamne, scoate-ne de Ia vrăjmaşii noştri şi nu intra ia judecată cu robii Tăi! Doamne, Tu eşti Dumnezeu şi noi suntem poporul Tău.
Inaintea Ta am greşit, fărădelege şi nedreptate am săvârşit, rău am făcut, în toate am păcătuit, poruncile Tale nu le-am ascidtat, şi pentru aceea mai mult de Tine ne-am îndepărtat. Dar miluieşte, Doamne, lucrurile mâinilor Tale! Miluieşte-i, Stăpâne, pe cei ce din viclenia şarpelui din Rai au fost izgoniţi! Miluieşte-ne pe noi, şi în veşmântul veseliei şi în haina mântuirii ne îmbracă. Miluieşte-ne pe noi, pe care diavolul de ajutorul Tău ne-a lipsit! Milosârde, miluieşte-i pe cei ce pe Tine Te-an părăsii şi lui i-au slujit! Miluieşte-i pe cei rătăciţi! Miluieşte-i pe cei ce nu au păzit poruncile Tale, şi fărădelegilor demonilor au urmat! Miluieşle-i pe cei ce cu păcatele s-au întinat! Miluieşte-i pe cei ce sub stăpânirea diavolului s-au aflat! Miluieşte-i pe cei ce cu desfrâul s-au întinat! Miluieşte-ne, Milosarde, miluieste-ne, Bunule, miluieşte-ne, Indelung-Răbdatorule, căci mâinile noastre tot răul, toată ticăloşia, lăcomia şi nedreptatea au săvârşit! Sufletul, cel care după chipul Tău l-ai creat, l-am întinat, am întinat trupul, am întinat simţurile.
Limba noastră este ca o sabie ascuţită, îndreptată împotriva aproapelui, ochii noştri scot flăcări, imunde noastre sunt pline de sânge, picioarele noastre sunt grabnice spre săvârşirea răului, buzele noastre sunt întinate eu vorbirea de rău şi, pe scurt spus, şi pământul şi văzduhul le-am întinat.
Cu adevărat, faptele noastre nedrepte chiar până la ceruri au ajuns, răpirile noastre au întrecut munţii, lăcomia a întrecut norii, patimile noastre au ajuns până la cer, păcatele noastre sunt de neiertat, fărădelegile noastre nu au iertare, greşelile noastre sunt de neîndreptat şi, iată, pământul nu poate răbda nelegiuirile noastre. Pentru aceea.
Doamne, avem nevoie de milostivirea Ta. Tu ştii neputinţa firii noastre: Miluieşte, Doamne, făptura mâinilor Tale! lată, strigăm la milostivirea Ta: nu ne lipsi pe noi de ajutorul Tău, trimite-ne noua, nevrednicilor, mila Ta, dăruieşte-ne nouă, păcătoşilor, ocrotirea Ta, arată-ne nouă faţa Ta, şi ne vom mântui!
Sfantul Ioan Gura de Aur
Extras din ”Fiți îngăduitori cu neputințele oamenilor” – Gheorghe Morar, Pr. Arsenie Boca, Ed. Agnos, Sibiu, 2013, pag. 150-151