Când soacra a început să îi facă farmece, femeia a făcut tot posibilul să se mute. Nici după aceea însă nu a avut liniste, deoarece soacra voia să o despartă de soțul ei. “Să citești în fiecare zi pentru ea o catismă din Psaltire și să faci așa:
Ce fel de sfat vrei, duhovnicesc sau lumesc?
La părintele Ioan a venit odată o femeie pe care soacra ei, cu care în primii ani de căsătorie stătuse sub acelasi acoperis, o chinuia foarte tare.
Când soacra a început să îi facă farmece, femeia a făcut tot posibilul să se mute. Nici după aceea însă nu a avut liniste, deoarece soacra vroia să o despartă de sotul ei. Vrând să îi încerce credinta, părintele a întrebat-o:
– Ce fel de sfat vrei, femeie, duhovnicesc sau lumesc?
– Lumesc, părinte.
Ca să o ajute pe femeie să înteleagă cât de importantă este porunca iubirii aproapelui, părintele i-a zis:
– Atunci, stergeti-o din inimă, uită de ea, nu o mai lăsati să mai vină la voi, nu vă mai duceti la ea. Uitati-o, scăpati de ea.
– Dar parcă mi-e milă de ea, că e bolnavă si bătrână. Dati-mi un sfat duhovnicesc, că nu mă lasă inima să îi fac rău.
– Dar dacă îti dau, îl tii?
– Îl tin, părinte, să mă ajute Dumnezeu.
– Atunci, să te gândesti la ea ca la mama ta. Să citesti în fiecare zi pentru ea o catismă din Psaltire si să faci câte metanii poti pentru ca Dumnezeu să îi dăruiască gândul cel bun. Încearcă să eviti scandalurile cu ea, dar, dacă nu se poate, rabdă. Chiar dacă se poartă urât cu tine, tu poartă-te frumos cu ea.
– Greu, părinte, greu.
– Vezi tu, dacă ti-am zis să ti-o stergi din minte, ai spus că ti-e milă de ea. Dacă ti-am dat sfatul cel bun, spui că e greu. Ar fi bine ca, atunci când vii să îmi ceri un sfat, să te rogi să mă lumineze Dumnezeu să îti dau sfatul cel mai bun, iar pe tine să te lumineze să îl asculti. (Din Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI)
***
Războiul gândurilor între soacră şi noră
Este după cele ale firii ca aici, pe pământ, în lumea aceasta, mama, după ce îşi căsătoreşte fiul, să înceapă să nu-şi suporte nora, chiar de ar fi aceasta şi înger. Pe dinafară totul este frumos, nimic nu se vede, dar nemulţumirea ei este lăuntrică. Nora nu ştie această taină a vieţii: că trebuie să se roage Domnului ca Să-i dea înger bun soacrei sale, iar ei Să-i dea putere să o iubească pe soacră ca pe mama ei – abia atunci bagă de seamă acest război lăuntric (al soacrei).
Mulţi de asta vin. Iată, azi dimineaţă a venit o mamă cu fiul ei. A venit de mai multe ori şi s-a plâns că îi este greu, că nu-şi iubeşte nora. Iar eu i-am pus: „Nora e tânără şi nu poate să înţeleagă că trebuie să îşi iubească soacra ca pe mama ei, dar tu eşti deja în vârstă – tu, atunci, trebuie să te gândeşti la toate. Este după cele ale firii ca aici, pe pământ, în lumea aceasta, mama, după ce îşi căsătoreşte fiul, să înceapă să nu-şi suporte nora, chiar de ar fi aceasta şi înger. Pe dinafară totul este frumos, nimic nu se vede, dar nemulţumirea ei este lăuntrică. Nora nu ştie această taină a vieţii: că trebuie să se roage Domnului ca Să-i dea înger bun soacrei sale, iar ei Să-i dea putere să o iubească pe soacră ca pe mama ei – abia atunci bagă de seamă acest război lăuntric (al soacrei). Vedeti, fiecare război fizic începe mai întâi în cuget. Mai întâi oamenii nu se rabdă în cuget, mai apoi încep să se nimicească unul pe celălalt. Tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă pe baza cugetului… În mare măsură, această mamă nu putea deloc să înţeleagă ce-i spuneam. Vedeam că este foarte rănită, foarte întristată, şi a trebuit să vorbesc a doua zi mai mult cu ea. Şi i-am spus: „Întelege, pricepe, nu încerca nimic mai mult! Dacă nora nu este bună, roagă-te Domnului să-i dea înger bun norei tale, şi pe tine Domnul să nu te uite, şi roagă-L să-ţi ia această povară a cugetului pe inimă – tot ce ai împotriva norei tale, şi nu numai împotriva norei, ci şi împotriva oricui te-a vătămat – ca Domnul să-ţi dea putere să-i iubeşti pe toţi! Dacă vei avea faţă de toţi gânduri de pace, de linişte, pline de dragoste şi bunătate, în scurt timp vei vedea cum se vor schimba cei din jurul tău. Şi nora se va schimba. Ştii că tu o baţi în chip cumplit şi neîncetat? Nu o baţi fizic, dar tu nu poţi s-o rabzi cu gândul, şi atunci nu este pace şi linişte în casă. Şi nici bărbatul ei, fiul tău, nu are pace din pricina asta. Osteneşte-te să o iubeşti. Anevoie este, da… Dar ştii de ce n-o iubeşti pe nora ta? ” „Nu ştiu, spune ea. ” „Pentru că ţi-a luat fiul. Fiul nu mai este la tatăl şi la mama lui, ca atunci când era mic. Stă în cele ale firii ca omul să se unească cu soţia sa. Mama doreşte să-şi căsătorească fiul şi se bucură că s-a căsătorit. Dar apoi suferă cel mai mult. De acum fiul se întoarce mai mult spre soţie, nu o mai întreabă pe mamă dacă-i este sete, dacă-i este foame, şi astfel începe războiul gândurilor la mamă. Poţi să faci asta la nesfârşit, şi la sfârşitul sfârşiturilor vei vedea că nu ai realizat nimic. Încearcă ceea ce ţi-am zis să faci şi vei vedea că, în scurt timp, totul se va schimba.” (Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa)
Surse: http://altarulcredintei.md; Doxologia.ro