Este adevărat că, unui om bolnav, nu trebuie să-i facem Sf. Maslu, deoarece moare?
Dumnezeu ne învaţă: „Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu“. Sf. Maslu nu conţine nici o rugăciune pentru moarte, ci toate rugăciunile sunt spre folosul şi ajutorul celor vii. Sf. Maslu este slujba pentru vindecare şi pentru iertarea păcatelor celor pentru care se oficiază. Slujbe ale căror efect să fie moartea celor cărora li se fac nu există în rânduiala Bisericii Ortodoxe. Ideea greşită că, dacă se oficiază unui bolnav Sf. Maslu, va muri vine din următoarea situaţie: în iubirea Sa de oameni, Dumnezeu, pentru mântuirea unor persoane cu păcate grele nespovedite, rânduieşte ca acestea să nu treacă cu uşurinţă la viaţa veşnică, ci să se chinuiescă pe patul de moarte, până le vor fi iertate păcatele grele. În astfel de cazuri, Biserica recomandă credincioşilor Sf. Spovedanie, dar şi oficierea Tainei Sf. Maslu, urmat de citirea unor rugăciuni prin care se cere îndurarea lui Dumnezeu şi iertarea păcatelor. Deci, şi în astfel de cazuri, prin Sf. Maslu nu se solicită moartea unei persoane aflate pe patul de suferinţă, ci iertarea păcatelor.
Efectele pe care slujba Sfântului Maslu le produce în viaţa noastră
Efectele harice ale Sfântului Maslu sunt mai multe, dintre care Sf. Apostol Iacov menţionează două: vindecarea parţială sau integrală a suferinţelor trupeşti şi iertarea păcatelor: „Rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi, de va fi făcut păcate, se vor ierta lui“ (Iacob V, 15). Astfel, Sfântului Maslu vindecă atât trupul de boli, cât şi sufletul de păcate, prin ungerea cu untdelemn sfinţit. Alte efecte harice ale Sfântului Maslu sunt şi acestea: întăreşte credinţa în Dumnezeu şi nădejdea mântuirii, aduce pace şi smerenie în inimă, pregăteşte sufletul pentru primirea Sf. Împărtăşanii şi pentru trecerea la cele veşnice, alungă frica de moarte, uneşte şi împacă pe credincioşi prin harul Duhului Sfânt şi ne învredniceşte pe toţi de sfârşit creştinesc.
Sursa: Ziarul Lumina
Sfântul Maslu este a şaptea Sfântă Taină a Bisericii lui Hristos şi cea mai puternică slujbă de ajutor şi vindecare a celor bolnavi. Efectele harice ale acestei Sfinte Taine sunt menţionate de către Sfântul Apostol Iacob în Epistola sa, unde zice: „Rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi-l va ridica pe el Domnul, şi de va fi făcut păcate, i se vor ierta lui”.
Sfântul Maslu, prin ungere de şapte ori cu untdelemn sfinţit, cu credinţă în mila lui Dumnezeu, vindecă pe cei bolnavi, iar pe cei slabi în credinţă numai îi uşurează de suferinţă.
Astfel, pe toţi îi pregăteşte pentru marea călătorie la Cer.
Din Protosinghel Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în Biserică, volumul I, Editura Sfintei Mănăstiri Sihăstria, 1991, p. 114
Rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos pentru izbăvire de boală:
Preaputernice şi slăvite Doamne, Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală! Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău. De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, precum vei vrea. Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-Te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din patul durerii. Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor. Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin.