„Nu este bine să fie omul singur”. Realitatea acestor cuvinte dumnezeieşti este etern valabilă, fapt confirmat şi de studii recente, care spun că, pentru a fi sănătos şi fericit, omul are nevoie de familie şi de prieteni.
Pe de altă parte, societatea modernă otrăveşte încet familia, numărul familiilor destrămate crescând vertiginos de la un deceniu la altul. Cât de importantă este investiţia de timp, energie şi voinţă în familie ne spune Dr. Emil Rădulescu:
Sănătatea e afectată de tensiunile din familie
În timp ce mulţi cred că descărcarea agresivă şi zgomotoasă constituie modalitatea sănătoasă de a scăpa de supărare şi de tensiunea nervoasă, statisticile arată că bărbaţii care răbufnesc cu violenţă, în mod regulat, fac de două ori mai des accidente vasculare cerebrale, în comparaţie cu cei care sunt în stare să-şi potolească mânia, fără să o exteriorizeze. Chiar dacă se întâmplă să ne enervăm din când în când, pentru sănătatea noastră şi cu siguranţă şi pentru sănătatea celor asupra cărora se revarsă descărcarea nervilor noştri, e mult mai bine să nu ajungem la niveluri explozive. Chiar şi în cazul celor cu o căsnicie fericită de decenii, sănătatea celor doi e afectată de stresul neînţelegerilor familiale.
Cercetătorii de la Universitatea de Stat Ohio, SUA, au constatat că neînţelegerile dure între soţi căsătoriţi în medie de 42 de ani duceau la o slăbire a sistemului imunitar şi la creşterea hormonilor de stres. La rândul lor, aceste modificări pot creşte susceptibilitatea faţă de multe boli, în special faţă de cele neoplazice şi infecţioase.
Iată că sănătatea are de-a face şi cu buna înţelegere şi dragostea care domnesc între membrii familiei. E nevoie, aşadar, să tratăm şi aceste aspecte. În cursul unui interviu, Joseph Hodges Choate, fostul ambasador al Statelor Unite în Anglia, a fost întrebat ce-ar vrea să fie dacă, după moarte, ar avea ocazia să mai trăiască o dată pe pământ. Fără nici o ezitare, bărbatul care a avut o strălucită carieră diplomatică a spus: „Aş dori să fiu soţul doamnei Choate!” În mod evident, complimentul spontan şi sincer i-a făcut o deosebită plăcere soţiei sale. Cu siguranţă, fostul ambasador cunoştea secretul de a exprima iubire şi apreciere faţă de soţia sa.
Sănătatea are nevoie de iubire
Se pare că uităm adesea că sănătatea fizică nu e încă garanţia fericirii şi că nu poate exista fericire acolo unde nu este iubire. Iar căminul este mediul cel mai prielnic de a oferi şi de a primi ingredientul atât de necesar pentru o sănătate adevărată. Însă iubirea trebuie întreţinută, apoi exprimată, împărtăşită şi demonstrată.
Ne permitem deci să prezentăm câteva modalităţi de a spune „te iubesc”.
Folosiţi orice ocazie pentru a lăuda, complimenta sau omagia.Gândiţi-vă la personalitatea şi la acţiunile soţului sau soţiei dumneavoastră. Identificaţi-le pe cele excelente şi vrednice de laudă, felicitându-vă soţul sau soţia pentru ele. Copleşiţi-vă partenerul cu expresii alese de apreciere. Repetaţi cuvintele drăguţe care i-au fost adresate de alţii. Niciodată să nu uitaţi că un compliment sincer e un cadou colosal.
Nu permiteţi ca televizorul să împiedice timpul petrecut împreună. Multe familii sunt extrem de ocupate, mai ales când ambii soţi lucrează. La ce bun să ştii tot ce se întâmplă în lume, dar să nu cunoşti frământările, succesele sau insuccesele, planurile şi dorinţele soţului sau ale soţiei? Pregătirea împreună a cinei, luarea mesei în tihnă, strângerea mesei şi continuarea dialogului să nu fie tulburate de cutia vrăjită, care anihilează posibilitatea comunicării în familie.
Practicaţi o justă diviziune a muncii. Când ambii soţi au serviciu, e frumos ca responsabilităţile gospodăreşti să fie împărţite în mod egal. Când Margaret Thatcher, prim-ministrul Angliei, s-a mutat în Downing Street 10, reşedinţa oficială, un reporter l-a întrebat pe soţul ei: „Cine poartă pantalonii în casa aceasta?” La care soţul doamnei Thatcher a răspuns: „Eu îi port, dar tot eu îi spăl şi-i calc”.
Cheia pentru orice este răbdarea. Puiul din ou se obţine prin clocire, şi nu făcându-l zob. S-ar putea să nu înţelegeţi întotdeauna acţiunile soţului sau ale soţiei şi nici să apreciaţi atitudinea luată. Tocmai în aceste ocazii extindeţi amabilitatea răbdării. Acordaţi partenerei sau partenerului privilegiul îndoielii. Indiferent cât de apropiat sunteţi de soţia sau de soţul dumneavoastră, este cu neputinţă să fiţi conştient de frământările pe care le are.
Unele persoane se simt mult mai bine să dea decât să primească.Le vine greu să ceară o favoare deosebită. O cale eficientă de a depăşi acest obstacol este de a oferi soţiei sau soţului ceea ce şi-ar dori.
Gândiţi înainte de a vorbi! „Tonul ridicat scade aprecierea şi consideraţia. Ieşirea din fire distruge prieteniile. Limba nestăpânită denaturează adevărul”, a spus William Arthur Ward. Cuvintele sunt arme. Ele pot inspira sau leza, pot vindeca sau răni. Căutaţi să vă cheltuiţi cuvintele măcar tot cu atâta grijă cum vă cheltuiţi banii. E bine să-i împărtăşiţi partenerului de viaţă felul cum vă simţiţi, însă în cuvinte alese cu grijă.
Trimiteţi semnale de iubire în mod constant. Adesea, gesturile mici au semnificaţii mari. Exprimaţi-vă dragostea prin gesturi mici de bunăvoinţă, amabilitate şi politeţe. Iată câteva modalităţi de a emite mesaje de iubire:
– permiteţi să fie atârnat pe perete tabloul îndrăgit al celuilalt, dar pe care dumneavoastră nu-l puteţi suferi;
– îndepliniţi una dintre datoriile obişnuite ale celuilalt, doar pentru a-i oferi o mică plăcere;
– lăudaţi-vă în faţa altora cu ceva realizat de soţia dumneavoastră, bineînţeles, şi în prezenţa ei;
– la o reuniune, şoptiţi soţului că e bărbatul cel mai bine din sală;
– cumpăraţi câte o carte soţiei sau soţului dumneavoastră;
– susţineţi-vă atunci când unul are o neînţelegere cu cineva;
– spuneţi-i că niciodată nu puteţi realiza cât a făcut ea sau el.
Învioraţi şi înseninaţi viaţa cu râs. Acum 3.000 de ani, înţeleptul Solomon scria: „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele” (Proverbe 17,23). Râsul adaugă bogăţie, calitate şi culoare zilelor obişnuite. E un dar, o opţiune, o disciplină şi o artă. Sociologul şi gerontologul Fiunegan Alford Cooper, de la Universitatea Long Island, SUA, a studiat 576 de cupluri, căsătorite de cel puţin 50 de ani: 93% dintre ele au descris căsnicia lor ca fiind fericită. Sociologul a descoperit că unul dintre secretele longevităţii lor, ca familie, a fost simţul umorului. Apoi 79% dintre ele au spus că râdeau împreună zilnic. Un bărbat de 84 de ani, căsătorit la 64 de ani, spunea: „Râdeam la glumele spuse de soţie, chiar dacă le-am auzit de un milion de ori”.
Ascultaţi cu inima. Când soţia e supărată, permiteţi-i să-şi exprime sentimentele. Nu corectaţi inexactităţile ei. Nu respingeţi logica ei. Nu încercaţi să-i spuneţi cât este de lipsită de raţiune. Nu vă referiţi la amănunte. Ascultaţi doar. Singurele comentarii să fie cele care caută lămuriri şi înţelegere. Mai târziu, când spiritele s-au liniştit, va sosi timpul mai favorabil al răspunsului. Nu evitaţi contactul de privire. Ascultaţi cu atenţie şi nu vă pregătiţi răspunsul. Aşteptaţi până ce s-a spus totul.
Fiţi generoşi cu iertarea, care oferă posibilitatea reînnoirii relaţiei. Iertarea implică dispariţia mâniei, restaurarea respectului şi oferirea acceptării. Oferind darul iertării, vă eliberaţi de povara pe care o purtaţi şi, având mâinile şi inima eliberate, puteţi clădi o nouă relaţie şi mai satisfăcătoare.
Singurătatea este dăunătoare
Până la o anumită vârstă, sănătatea pare să fie ceva de la sine înţeles. Privind în jur, vedem că toată lumea e preocupată de atâtea probleme, însă prea puţini se gândesc să facă ceva şi pentru sănătate. (…) Câţi ştiu că lipsa activităţii fizice şi alimentaţia constituie principalele cauze de îmbolnăvire în ţara noastră? Activitatea fizică e necesară nu numai pentru menţinerea muşchilor şi a oaselor, dar şi pentru o bună funcţionare a inimii, a creierului, a vaselor de sânge, a articulaţiilor şi, nu în ultimul rând, a sistemului imunitar. Dintre multele cauze care conspiră să ne facă viaţa scurtă şi mizerabilă sunt: fumatul, alimentaţia nepotrivită şi lipsa activităţii fizice. (…)
Dar sănătatea şi fericirea mai au nevoie şi de alte ingrediente. „Un prieten bun este binele cel mai mare de pe lume”, a spus cineva, şi azi, afirmaţia aceasta e mai adevărată ca oricând. Sociologii constată o izolare rapidă a fiinţelor care alcătuiesc societatea de azi. Contactele sociale sunt mai superficiale decât înainte. Din ce în ce mai mulţi oameni trăiesc singuri în marile oraşe germane, o treime din gospodării constau numai dintr-o singură persoană. Familia, ca sediu al protecţiei şi al siguranţei, îşi pierde din ce în ce mai mult semnificaţia, iar numărul mare al divorţurilor ne spune foarte mult. În această stare de lucruri, prieteniile devin mai importante, nu doar pentru confortul social. Până acum s-a subapreciat importanţa prieteniei şi pentru sănătatea fizică.
Prietenii, mai importanţi decât stilul de viaţă
Deoarece prietenii au o influenţă echilibrantă şi armonizantă asupra noastră şi în cercul lor ne relaxăm şi râdem mai mult decât oriunde în altă parte, mai ales dacă nu avem familie, prieteniile constituie reţeta cea mai bună pentru bolile condiţionate de stres, ca: hipertensiunea arterială, boala ulceroasă şi stările depresive.
Numeroase studii din Statele Unite şi din Scandinavia, privind legătura dintre stilul de viaţă şi sănătate, au arătat foarte clar că adevăratele prietenii şi contactele sociale bune sunt la fel de eficace ca şi alţi factori de sănătate, precum abţinerea de la fumat, alimentaţia sănătoasă, respectarea orelor de odihnă şi activitatea fizică zilnică.
Iar constatarea cea mai uimitoare a fost că oamenii cu prietenii excelente şi cu relaţii bune cu toţi cei din jur trăiesc mai mult, în ciuda stilului de viaţă nesănătos, decât cei care sunt atenţi la sănătatea lor, dar sunt lipsiţi de contacte sociale.
Investiţi în prieteni
Dar cum devine cineva un prieten, o prietenă? În ce constă particularitatea, caracteristica principală a unei prietenii? (…) Ne este simpatic cel a cărui prezenţă o suportăm cu plăcere. Prietenii vibrează pe aceeaşi lungime de undă cu noi, şi aceasta nu numai psihic, ci şi fizic.
Desigur, alegerile noastre ţin şi de factori psihici. Prietenii sunt înrudiţi spiritual şi, spre deosebire de rude, pe ei îi putem alege. Împărtăşim cu ei aceleaşi interese, valori, vederi şi aspiraţii. De multe ori, cele mai puternice prietenii sunt legate de persoanele care fac parte din aceeaşi comunitate religioasă. Psihologul Renate Valtin consideră că prietenia îndeplineşte trei funcţii importante:
satisface nevoia noastră de apartenenţă şi confirmare;
în situaţii de crize şi conflicte, putem avea un sfat şi un ajutor;
prietenia ne permite să încercăm planuri şi idei noi, pentru a ne dezvolta în continuare.
Cine crede că n-are nevoie de nici un prieten, deoarece are o viaţă de familie excelentă, se înşeală. Prietenii pot avea neutralitatea care nu se poate cere de la membrii familiei. Este adevărat că azi pare mult mai greu decât în trecut să găseşti un prieten sau prieteni adevăraţi. Sau, poate, am uitat că prietenia trebuie cultivată, că nu apare din senin şi că cere chiar sacrificii. Ce bine ar fi dacă am deveni mai conştienţi de importanţa prieteniilor pentru sănătatea noastră fizică şi spirituală! Ca luptători însinguraţi, avem mai puţine şanse de a fi sănătoşi şi fericiţi. De aceea, merită să investim mai mult timp, mai multă energie şi mai multă voinţă pentru a ne câştiga prieteni, iar pe cei pe care-i avem, să-i păstrăm şi să-i apropiem şi mai mult.
Există unii care vor să ne convingă că sunt prieteni cu toată lumea. Ne dăm seama că aşa ceva e cu neputinţă. Cred că înţeleptul Solomon a avut dreptate atunci când a spus: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un Prieten care ţine la tine mai mult decât un frate.” (Proverbe 18,24)
Din Dr. Emil Rădulescu – Alimentaţia inteligentă
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 56 – septembrie 2011
Sursa: Farmacia Domnului