Superstitiile sunt niste credinte de prisos, prin care se defaima Dumnezeu. Ele sunt mostenite de la stramosii pagani si s-au pastrat de poporul nesiutor. Cine crede in ele, savarseste un pacat caci prin ele se falsifica adevarul Dumnezeiesc si se canonisesc ca si vrajitoria. Asa zisele Calende, Bota, Brumalia si praznuirea care se savarseste in prima zi a lui martie (azi pacaleala de la 1 aprilie, 1 mai, s.a.), hotaram ca indata sa inceteze din auzul credinciosolor. De asemenea lepadam si dansurile publice ale femeilor, ca fiind necuviincioase, pot aduce multa stricaciune (in poporul crestinesc) si pierzare. La fel lepadam dansurile si ceremoniile executate de barbati sau de femei dupa un obicei vechi si strain de viata crestinilor, in cinstea celor ce, in chip mincinos, se numesc zei de catre pagani.
Superstitiile sunt credinte demonice, sustinand – dupa cum am mai vazut – ca: Nu este bine sa maturi prin casa seara. Nu este bine sa dai foc imprumut lunea. Nu este bine a da focul in cuptor, nici a coase vinerea. E bine a pune potcoave de cai la usa pravaliei pentru a aduce clienti. A se tine joile de dupa Pasti, a purta in portofel o moneda oarecare, cu credinta gresita ca le aduce noroc si parale. A purta diferite obiecte ca talismane. A taia drumul preotilor… s.a. Toate acestea sunt fapte care dau dovada de necredinta la cei ce le tin.
Diavolul a tras baba la iad prin superstitii. O batrana superstitioasa se imbolnavi greu, asa ca atat medicul, cat si cei din casa o indemnau cu straduinta sa se impartaseasca. Totusi, batrana nu voi nici sa auda de preot, zicand ca putin mai inainte auzi cucul cantand in gradina de douasprezece ori si ca aceasta inseamna ca ea ar mai avea de trait inca doisprezece ani, tocmai destul ca sa se impace cu Dumnezeu. De fapt muri chiar in ziua aceea fara a primi Sfanta Impartasanie.
Superstitiile inspira adeseori oamenilor o purtare nebuna si le ruineaza fericirea vremelnica si vesnica.
Sursa: altarulathonit.com
În pravila bisericească ortodoxă se spune că “superstiţia este o credinţă de prisos (falsă), prin care Dumnezeu este defăimat. Superstiţiile sunt moştenite de la strămoşii păgâni şi s-au păstrat în popor de cei neştiutori. Cine crede în ele săvârşeşte un păcat, căci prin ele se falsifică adevărul dumnezeiesc şi se canonisesc ca şi vrăjitoria”. Preoţii ortodocşi au atras atenţia, în nenumărate rânduri, că este interzisă credinţa în superstiţii. Şi totuşi, aproape că nu există român care să nu aibă cel puţin o superstiţie, indiferent cât de credincios ar fi. Acest lucru este, până la urmă, un paradox. Când „frica de Dumnezeu” se transformă în „frică de superstiţii”, acestea ajung să fie ridicate la rang de religie.
De unde această credinţă puternică în superstiţii? Una dintre explicaţii ar fi ca multe dintre ele s-au adeverit de-a lungul timpului. Dar şi pentru aceasta există o motivaţie: atunci când crezi cu tărie că un lucru se va întâmpla, acel lucru chiar se va întâmpla, în plus, nu de puţine ori oamenii au constatat că, de exemplu, cifra 13, pisica neagră sau întoarcerea din drum nu au adus deloc ghinion, ci dimpotrivă, sau ca oglinda spartă n-a fost urmată de nici o nenorocire, ba chiar, uneori, s-au petrecut evenimente fericite.
Ce spune Biserica
Dar, oricâte argumente ştiinţifice şi religioase s-ar aduce, românii continuă, la început de secol XXI, să creadă în superstiţii. Biserica Ortodoxă a identificat câteva dintre superstiţii, îndemnând credincioşii să renunţe la ele. În raport cu învăţăturile bisericeşti, puteţi mătura liniştiţi seara prin casă, să daţi foc împrumut, să spălaţi şi să coaseţi vinerea, să începeţi un lucru marţea sau sâmbătă, să cheltuiţi bani lunea, să vă întoarceţi din drum şi să rămâneţi nepăsători atunci când pisica neagră vă taie calea. (Apropo: dacă se întâlnește un preot cu o pisică neagră, cui îi va merge rău?) Nu va fi nici o problemă dacă se vor şterge două persoane în acelaşi timp cu acelaşi prosop şi nu vă va merge rău dacă vă mănâncă nasul sau vi se zbate ochiul.
Biserica atenţionează că sunt superstiţii portul talismanelor, datul peste groapă a unui cocoș la înmormântarea cuiva, spartul cănilor la înmormântare, cele 24 de opriri, credinţa că momentul în care cânta cucuveaua înseamnă prevestirea morţii cuiva, aruncarea banilor în fântână pentru împlinirea unor dorinţe, aruncarea banilor pe drum ori prin ape, atunci când se merge cu un cortegiu mortuar şi că nu este bine a se boteza în aceeaşi apă mai mulţi copii. Tot superstiţie este considerat şi crezul că împărtăşirea celui bolnav ar aduce după sine şi obştescul sfârşit, mai ales dacă este şi într-o stare de boală mai avansată sau incurabilă sau că săvârşirea Sfântului Maslu persoanelor care sunt bolnave are rostul de a grăbi sfârşitul acestora. De asemenea, întâlnirea cu preotul nu înseamnă neşansă, ghinion, nenorocire ori blestem.
Superstiţii sunt credinţa în vise, ghicitul în cafea, bătutul în lemn şi scuipatul în sân, precum şi legarea unei aţe roşii la copii pentru alungarea deochiului.
Sursa: doxologia.ro