Eu nu pot sa cuget la lucrurile care au trecut, pentru că trăiesc în prezent. Ieri nu există. Ziua de mâine este a lui Dumnezeu, aşa cum a fost şi ieri… Deci tac! În prezentul veşnic al lui Dumnezeu. Nici măcar un gând, nimic.
„Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră”, zice Domnul „căci Eu mă voi îngriji de toate…” Am pus acest lucru în practică şi toată lumea mi-a spus: „Cum? Nici măcar nu te gândeşti că se poate intâmpla acest lucru? Că ţi se va spune că trebuie să eliberezi apartamentul în care locuieşti?”
Ştii, dacă trăim în trecut, s-ar putea să întârziem ceea ce va aduce viitorul. Nu putem trăi în trecutul care nu există şi să îi acordăm astfel o existenţă pe care nu o are. Să spunem că am trecut printr-o experienţă tristă şi să continuăm să o retrăim la infinit. Acelaşi lucru este valabil şi pentru viitor.
Când astăzi suntem conştienţi de conceptul şi de existenţa lui Dumnezeu, nu suntem ocupaţi de ziua de mâine, pentru ca aceasta este a Lui. El spune „Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine”. Vom trăi ziua prezentă împlinind poruncile Lui, cu iubirea Lui, cu iubirea noastră, şi vom merge mai departe. Iar Dumnezeu va crea ziua următoare, care este a Lui.
Extras din ”Asceta iubirii” – Maica Gav
Trăirea prezentului repară trecutul şi cucereşte viitorul
Deci este o formă, o libertate a diavolilor de a acuza. Dar faptele tale vor birui. Şi cum va fi exact împărţirea faptelor se cam şi ştie, că cine trăieşte prezentul, cunoaşte că nu se au în vedere faptele din trecut când trăieşti. Trăirea prezentului repară trecutul şi cucereşte viitorul. Pentru că cine trăieşte prezentul repară trecutul şi cucereşte viitorul. Deci, faptele tale de acum sunt cele care sunt, căci se poate să faci o faptă urâtă, şi tot trecutul tău l-ai doborât, şi-ţi pierzi sufletul. Nu este chiar aşa de uşor să treci prin procesele acestea, pentru că se intră într-o lume a veşniciei, care este nespus de cernută, de purificată. Deci, forma în care se vor prezenta vămile va fi pentru fiecare altfel, dar va fi într-o formă de care nu se ştie. Important este să se ştie că ele există, adică există o judecată, când diavolul, nesuferitul de diavol, îşi cere drepturile.
V-am mai spus de doi fraţi care s-au mântuit şi care au trecut prin vămi foarte uşor, pentru că au fost, într-adevăr, foarte evlavioşi şi trăitori – erau fraţi de mănăstire. Când au ajuns într-un loc, în care diavolii nu mai aveau putere, [diavolii] au strigat: „Mare îndrăzneală are curăţenia!”, căci, într-adevăr, erau foarte curaţi. Iar Sfântul Macarie Egipteanul când a murit a trecut prin vămi şi a ajuns într-un loc în care dracii nu mai puteau. Şi el atunci, înspăimântat de cât a fost hărţuit până în momentul acela, la locul acela a zis: „Staţi, că încă nu am scăpat de voi, înrăutăţiţilor!” Deci, dovadă că l-au trecut prin nişte hărţuieli, dar nu au avut ce să-i facă, că s-a smerit grozav în viaţa lui, lucru pe care îl spune tot el când a întrebat pe diavol de ce nu pot asupra lui, şi zice: „Pentru că postesc?” „Nu, noi nu mâncăm niciodată!”, au spus diavolii. „Dar pentru că eu priveghez?” „Dar noi priveghem continuu, nu dormim deloc!” „Dar de ce?” „Pentru smerenia ta!”, au spus dracii. Deci smerenia asta i-a doborât. Dar avem şi alte fapte bune, avem toate faptele bune – sunt sfinţii, care mărturisesc pentru ele, bineînţeles. (Părintele Arsenie Papacioc)
(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 132-133)