Ce părere aveţi de cuvintele Scripturii din cadrul Tainei Cununiei, potrivit cărora femeia trebuie să se teamă de bărbat? Credeţi că e valabil acest lucru în căsătorie?
-Da, să trăiţi!…
Finalul este aşa: „Iar femeia să se teamă de bărbat”. Nu să-i fie frică, ci să se teamă. Fiţi atenţi! „Femeia să se teamă de bărbat”. Inversul iubirii nu este neiubirea. Anatomicul iubirii nu este neiubirea. Nu este ura. Anatomicul iubirii este frica. Dacă cei doi se iubesc, nu au cum sa le fie frică unul de altul. Dar se tem de dragul iubirii celuilalt.
Câteva versete puţin mai sus, la acelaşi Sf. Apostol Pavel – noi acolo nu prea accentuăm! – spun de ce şi când trebuie să se teamă de bărbat. Şi anume, când bărbatul face pentru ea ce a făcut Hristos pentru Biserică. Ce a făcut Hristos pentru Biserică? A murit pentru ea! Când bărbatul moare pentru femeia lui, e firesc ca femeia să se teamă.
Teama nu înseamnă să fii o cretină care să o iei peste cap de fiecare dată când vine ăla beat şi nespălat de la serviciu şi vine să îşi impună dreptul de bărbat al familiei. Asta nu e teamă, aia e prostie! Iar prostia se vindecă cu deşteptarea.
Când se teme femeia de bărbat? Când îl vede împlinind toate cele ale casei ca un Dumnezeu.
Eu cred că femeile se tem de bărbaţii lor când, de exemplu, la masa de seară sunt strânşi cei doi-trei-patru copii ai familiei (unul, după regulile de integrare europeană!…), mama e în capatul mesei, iar tatăl frânge pâinea şi o dă copiilor. Acela e un moment de teamă! Atât de mult seamană soţul meu cu Hristos, când e la masă, cu copiii, şi frânge, şi le dă cu atâta bucurie pâinea, că mă tem să nu-l ia Dumnezeu de lângă mine!
Mă tem să nu mă lipsească Dumnezeu de darul pe care îl reprezintă.
Preot Constantin Necula
Sursa: Provocările străzii. Mic catehism vorbit”, Ed. Agnos.
Printre lecturile biblice ce sunt inserate în rânduiala slujbei Tainei Cununiei, se rostește și Apostolul luat din Epistola către Efeseni capitolul 5, versetele de la 20 la 33, a Sfântului Apostol Pavel. Textul începe cu îndemnul la mulțumire permanentă pentru toate câte a făcut Hristos pentru noi și îndemnul fiecăruia de „a se supune unul altuia, întru frica lui Dumnezeu”. Sfântul Pavel, vorbește în continuare despre supunerea unuia față de celălalt, nu din frică sau pentru supremație, ci cu conștiința că împreună sunt supuși lui Dumnezeu. Fiecare pereche căsătorită este chemată să trăiască într-o desăvârșită unire și armonie, astfel ca legăturile lor să oglindească legătura lui Hristos cu Biserica Sa: „Căci bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este cap Bisericii. Deci precum Biserica se supune lui Hristos, așa și femeile bărbaților lor întru toate”.
Arhetipul spiritual al căsniciei este relația dintre Hristos și Biserică. „Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică”. Bărbatul devine cap al soției și al familiei nu în virtutea puterii sale fizice sau intelectuale, ci prin faptul că se smerește, se jertfește și este gata să-și dea viața pentru soția sa, pentru familia sa, precum Hristos pentru Biserică. Văzând această jertfă, soția trăiește cu acea teamă sfântă de a nu-l supăra pe bărbatul care o iubește atât de mult, fiind astfel chemată la aceeași jertfă și smerenie la care este chemată Biserica lui Hristos.
Aceasta este taina familiei creștine și cu atât mai mult a familiei slujitorului lui Hristos, în virtutea căreia familia devine un organism în carea pulsează veșnicia.
Sursa: Pr. Prof. Costel Bulgaru, Sfanta Taină a Cununiei, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2011, pp. 67-68.