Un oarecare copil a fost adus la urgența unui spital. După analizele făcute în grabă, medicul a hotărât următoarele, spunându-i totodata și copilului:
– Îți voi deschide inima…
Atunci copilul l-a întrerupt dintr-o data și i-a spus:
– Înlăuntrul inimii mele Îl veți găsi pe Hristos.
Chirurgul l-a privit cu curiozitate și, fiindcă nu credea, și-a ridicat sprâncenele și i-a spus copilului:
– Voi deschide inimioara ta ca să constat vătămările pe care ți le-a pricinuit boala.
– Da, dar când îmi veți deschide inima, Îl veți afla pe Hristos.
Medicul a aruncat o privire curioasă spre părinții copilului, care stăteau liniștiți lângă el, apoi a continuat:
– După ce voi constata vătămările, îți voi închide inima și pieptul, după care voi hotărî ce voi face.
– De acord, a spus copilul, dar Îl veți afla pe Hristos în inima mea. Sfânta Scriptură spune că Hristos locuiește acolo înlăuntru. Și toate cântările bisericești spun că Hristos locuiește acolo, înlăuntru inimii noastre. Dumneavoastră Îl veți afla înlăuntrul inimii mele.
Atunci chirurgul a răspuns:
– Îți voi spune exact ce voi afla în inima ta. Voi afla acolo un mușchi cardiac deteriorat, o circulație redusă a sângelui și vase de sânge slăbite. Și atunci voi putea, dacă voi ști și dacă voi avea posibilitatea, să te fac bine.
– Și pe lângă acestea Îl veți afla și pe Hristos, Care locuiește acolo.
Medicul a ieșit enervat din sala de consultații, spunând: „Sărmanul copil!”.
Așa cum hotărâse, a săvârșit intervenția chirurgicală… Vătămările erau grave, așa cum prevăzuse din consultațiile făcute. Nu putea face nimic… După ce a sfârșit intervenția, s-a retras în biroul său ca să consemneze în registrul chirurgiei însemnările sale referitoare la intervenție: aorta deteriorată, vena pulmonară deteriorată, degenerare musculară pe scară largă. Nici o nădejde de transplant. Nici o nădejde de vindecare. Tratament: calmante și odihnă completă. Prognoza: moartea va veni în scurt timp… A lăsat calculatorul și s-a ridicat. Apoi adresându-se la Hristosul copilului, a strigat:
– De ce? De ce ai făcut aceasta? L-ai trimis aici în halul acesta… L-ai condamnat să moară de mic de această boală. De ce? De ce?
Atunci din adâncul ființei sale a auzit un glas, răspunzându-i:
– Acest copil nu este menit să trăiască multă vreme în turma voastră. Acest copil aparține turmei Mele și așa va fi pentru totdeauna. Aici, în turma Mea, nu există nici o durere. Se va ușura atât de mult, încât nici nu-ți poți închipui. Într-o zi părinții lui îl vor întâlni aici și vor cunoaște ce este pacea. Turma Mea va continua să se înmulțească…
Lacrimi curgeau din ochii chirurgului. Însă sentimentele sale împotriva lui Dumnezeu, pline de egoism, se răzvrăteau înlăuntrul său, spunând: „Ai făcut această făptură, ai făcut această inimă, care este condamnată să moară în câteva luni. De ce?”.
Atunci glasul din lăuntrul său i-a răspuns: „Copilul trebuie să se întoarcă la turma Mea, pentru că și-a săvârșit îndatorirea. Nu l-am plăsmuit pe copil pe pământ ca să-l pierd, ci pentru a afla o altă oaie pierdută”.
Medicul a înțeles că acel copil nu a venit acolo la întâmplare, ci venise pentru el. El însuși a primit o lecție creștinească. Amintirile jucau în mintea sa. Din pricina multor sale reușite profesionale, sufletul său devenise ultima grijă.
A intrat în salonul copilului, s-a așezat pe pat lângă copil. Acolo erau și părinții lui. Copilul s-a deșteptat și a șoptit:
– Mi-ați deschis inima?
– Da! a răspuns vădit emoționat medicul.
– Și ce ați aflat?, a întrebat copilul.
– L-am aflat pe Hristos, a răspuns medicul și a început să plângă, așa cum plângea când el însuși era copil, în urmă cu vreo cincizeci de ani.
De atunci copilul și medicul au devenit cei mai buni prieteni.
Sursa: altarulcredintei.md