Feriţi-vă de blestem ca de foc! Noi foarte uşor blestemăm. Şi pe sine ne blestemăm. Mama care blesteama e o smintita! Nu-si da seama ca totul se prinde si se rasfrange asupra copiilor ! Feriti-va de orice!
„Preotul trebuie sa fie vesnic izvor de binecuvantare.
Antonie Plamadeala, marele carturar al bisericii, intrebat intr-o discutie spirituala in timp ce vorbea cu Parintele Cleopa, a zis asa:
– Ca arhiereu de cand va tineti minte Prea Sfinţite Mitropolit, tineti minte sa fi pus cuiva vreun blestem?
– N-am blestemat in viata mea! Doar am dezlegat pentru ca Dumnezeu aceasta putere mi-a dat sa curat de pacat nu sa leg cu pacat!
Si Într-adevăr a fost o formula demna de un mitropolit demn.
Noi foarte usor la orice nerv, aruncam cu vorbe: Sa-ti sara…, ca crape…., sa-ti iasa…., sa ajungi… Bine.. noi cand facem asemenea remarci, ne simtim foarte curati si drepti inainte lui Dumnezeu! Deci nu ne putem permite acest abuz!
Apostolii au puterea episcopala purtatoare de Duh Sfant prin punerea mainilor!
Si iata ce putere le da Iisus Hristos: „Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” Dumnezeu stiind slabiciune oamenilor, pentru ca a trait intre ei ca om, cu afectele si cu neputintele lor: „Neputintele noastre le-a luat si bolile noastre le-a purtat!” ca sa intelegem noi ca Iisus Hristos a fost om cu adevarat, a lasat ca acesta taina a dezlegarii de pacate sa ramana in veacul veacului. Si-a dat seama ca un om dezlegat doar o data de pacat, are iar cadere.
Care sunt cele trei forme de a tine pacatele? Legatura preoteasca, legatura arhiereasca si blestemul de mama”, spune Părintele Calistrat Chifan, pentru ganduridinierusalim.com.
Cuvânt al Sfântului Ioan Iacob de la Neamț despre blestem:
Acum voi aminti o altă întâmplare, în care blestemul a fost rostit de un duhovnic în auzul multora, asupra unei persoane, care s-a făcut cu adevărat vinovată de acest blestem şi pentru aceasta blestemul s-a lipit.
Cred că mulţi vă aduceţi aminte de fratele Dumitru, care a stat înainte la mănăstirea Sfântul Gherasim, iar mai pe urmă a fost ca îngrijitor la casele patriarhiei de la Dar Abutor (unde se zice că este mormântul Sfântului Patriarh Modest). Acest frate a fost înşelat de vrăjmaşul şi umbla cam fără rost. Iar vorbele lui erau adeseori amestecate cu hule pentru cele sfinte. Făcea glume din cuvintele Sfintei Evanghelii şi lua în batjocură tainele Sfintei Credinţe.
Din cauza aceasta, de multe ori duhovnicul mănăstirii îl mustra cu asprime, iar uneori îl blestema, zicându-i: „Să-ţi astupe Dumnezeu gura cea hulitoare, bârfitorule!”. Însa el nu se sfia de nimenea şi nu mai înceta cu bârfelile. La sfârşitul vieţii lui a slobozit Dumnezeu ca să i se astupe gura lui într-un chip groaznic. Şi anume a fost înăbuşit de nişte prieteni, din care i s-a tras şi moartea. Îmi spunea un preot care cunoştea bine viaţa lui că a fost de faţă când poliţiştii i-au scos un cearceaf întreg din gâtlejul lui. Iată cum s-a împlinit blestemul duhovnicului, pentru hulele pe care le rostea. Înşişi prietenii lui, cu care s-a certat, i-au băgat cârpe în gât şi l-au înăbuşit.
Sursa: Sfântul Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine… Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 361-362.