„Cum să ne apărăm de satana și de toate uneltirile lui?“ Răspunsul este foarte simplu.
De ce se teme satana și demonii lui? Este îndeobște cunoscut că satana se teme de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Înainte de a continua, să vă dau drept exemplu un fapt adevărat, întâmplat în mănăstirea noastră. În urmă cu ceva vreme a venit o familie și ne-a spus că în casa ei se întâmplă ceva ciudat. Troznesc tablourile, au cârtiri și scandaluri, din punct de vedere economic nu merg bine, se îmbolnăvesc în mod frecvent fără ca medicii să le găsească ceva.
Atunci i-am întrebat:
– Duminicile mergeți la biserică?
– Nu, îmi răspund.
– Postiți miercurea, vinerea, posturile mari de peste an?
– Nu.
– Beți agheasmă și luați anafură dimineața?
– Nu.
– Sfeștanie faceți în casa voastră?
– Nu.
– Din Sfânta Scriptură citiți?
– Nu.
Ce asteptați, dragii mei? Înăuntrul vostru nu există Dumnezeu, nu există Hristos, a plecat. Doar diavolul există, drept care, pentru aceea, mergeți spre diavolul. Unde este diavolul acolo este răul, acolo sunt scandaluri, certuri, boli, acolo sunt nenorociri, etc. În timp ce acolo unde există Dumnezeu, domnește sănătatea, bucuria, pacea, fericirea, calmul, seninătatea, dragostea, blândețea, etc. Aduceți-L pe Dumnezeu în casa voastră și atunci demonii și toate uneltirile lor vor fugi. Această pildă adevărată ne arată ce trebuie să facem pentru a ne apăra de satana și de vrăjile lui. Aduceți pe Dumnezeu înăuntrul vostru și nu vă temeți. Din puternic, diavolul se transformă înaintea lui Hristos într-o ființă neputincioasă. Din leu se face furnică fără putere. Pentru aceasta creștinii credincioși care se roagă, care se spovedesc des, care se împărtășesc des, care merg la biserică în mod regulat, care stropesc casele lor cu agheasmă și împlinesc, în general, datoriile credinciosului creștin, nu numai că nu se tem de satana, ba chiar satana se teme să se mai apropie de casa lor. La acești creștini, în inimile cărora stăpânește Hristos, nu încape diavolul și slujbele lui care sunt vrăjitoriile. Astfel credincioșii sunt pentru totdeauna apărați de toate uneltirile satanicești și de însuși satana. Deoarece satana vede pe Hristos în inima lor și fuge departe. Vrei să te păzești tu și familia ta de satana și vrăjitorii? Soluția este doar una: Hristos – Spovedanie – Sfânta Împărtășanie.
Arhimandritul Nectarie Moulatsioti, Despre farmece și cum pot fi ele dezlegate, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 22.
Virtutea abia poate fi deosebită de răutate. Sunt una lângă alta ca frăţiorii iubiţi! La fel îngerii si demonii! Cu toții sunt duhuri, și ușor putem să-i încurcăm si să credem că îngerul este satana si că satana este înger, că sfântul este un păcătos şi că păcătosul este un sfânt. Cu atât mai mult se poate face răul când urmează să ne judecăm pe noi înşine, pentru că ne judecăm potrivit cu inima noastră, potrivit cu voinţa noastră. Dacă vreau să dovedesc că ceea ce fac e corect, o dovedesc cu o mie şi una de argumente. Nu există lucru mai puternic decât voia proprie a unui om.
De aceea nu e cu putinţă ca privegherea noastră, şi mai ales rugăciunea noastră, să fie necunoscute de către Stareţ (părinte duhovnic). E mai bine să nu facem nimic decât să nu le știe. Nu e cu putinţă să alergăm înaintea lui, să-i ieşim în întâmpinare, şi apoi el să ne pândească să vadă ce am facut. Trebuie să existe un dialog deplin, să stăm suflet lângă suflet şi să grăim, dacă există, desigur, rugăciune. Dacă nu există rugăciune, ne vom vedea unul pe altul, dar se va împlini zicala: „Înşală-mă ca să te înşel, să ne treacă timpul.” Vor trece anii, vom îmbâtrâni şi vom avea nădejdea că Dumnezeu, poate, ne va mântui. Îl vom întreba pe Stareț: „Părinte Stareț, o să mă mântuiesc?” Iar el ne va răspunde: „Da, copilul meu, te vei mântui.” Dacă ne va spune „Nu te vei mântui”, s-ar putea să le abandonăm pe toate.
Sursa: Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Cuvânt despre ascultare și priveghere, Editura Sfântul Nectarie, pp. 97-98.