Când cineva discută cu un om violent sau vrăjmaş, este bine, pentru a evita pe cât cu putinţă din partea aceluia energia care îl covârşeşte, îl deranjează, să evite să-l privească în ochi, ci să-l privească mai sus de ochi, deasupra nasului, ca, în timp ce arată că îl ascultă şi că este atent, să nu fie covârşit de energia duşmănoasă a celuilalt.
Sursa: Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, Editura Sophia, București, 2011, p. 226.
***
Chiar dacă ni se pare că avem dreptul să nu iertăm, atunci trebuie să iertăm. Bunătatea naşte bunătate. Răutatea naşte răutate. Iertarea naşte iertare. Răzbunarea naşte răzbunare.
Asta e de când lumea. Acela care, suferind o răutate, se hotărăşte s-o pedepsească tot cu răutate, acela care se hotărăşte pentru răzbunare, acela nu combate răul, cum i se pare lui, nu reglementează situaţia, cum i se pare lui, ci dimpotrivă, trece şi el de partea răului.
Dacă tu condamni pe un altul pentru răul pe care ţi l-a făcut, înseamnă că trebuie să fii şi tu condamnat pentru răul pe care i-l faci lui, dacă îi răspunzi cu rău pentru rău. Bunătatea naşte bunătate, răutatea naşte răutate.
Sursa: Mitropolit Antonie Plămădeală, Tâlcuiri noi la texte vechi, Editura Sophia, București, 2011, pp. 349-350
***
Eu, însă, vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău”; cu alte cuvinte, lasă-te jertfă samavolniciei şi răutăţii omeneşti. „Dar cum se poate trăi aşa?” Nu te nelinişti. Cel ce a dat această poruncă este Proniatorul şi Purtătorul nostru de grijă. De vei dori cu deplină credinţă, din tot sufletul, să trăieşti neîmpotrivindu-te nici unui rău, Domnul însuşi îţi va rândui un chip de trai nu doar cu putinţă de îndurat, ci chiar fericit. Pe deasupra, deseori se întâmplă ca împotrivirea să-l întărâte şi mai tare pe potrivnic, făcându-l să-ţi pricinuiască noi supărări, în vreme ce, dacă dai dovadă de răbdare îl dezarmezi şi-l potoleşti. Ca atare, se întâmplă ca, dacă rabzi primele bântuiri ale răutăţii, oamenilor să li se facă milă şi să te lase în pace; iar împotrivirea şi răzbunarea aţâţă răutatea, care de la un singur om se întinde si molipseşte o întreagă familie, trecând apoi din generaţie în generaţie.
Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, 2011, p. 51
***
Pentru aceea, iubitorul de oameni Dumnezeu, a tocmit să fie în lume şi oameni buni şi oameni răi, ca celor vicleni să li se taie răutatea, iar celor buni să li se arate bunătatea şi aşa se vor folosi şi cei leneşi prin unirea tuturor celor nevoitori şi buni.
Că în ce chip se învrednicesc cei buni cu îndoită cinste de la Dumnezeu şi nu le strică cei răi nimic, aşa şi cei vicleni şi răi au muncă îndoită căci ar fi putut să se facă şi ei buni, şi nu numai că nu s-au făcut şi ei buni, ci au învăţat şi pe alţii răutatea lor şi pe cei buni toţi îi laudă şi se miră de bunătatea lor tocmai şi cei răi şi vicleni, pentru că zice: ştie vrăjmaşul a lăuda fapta cea bună, aşa şi cei răi nu-s urâţi numai celor buni, ci şi celor răi.
Mulţi se miră de oamenii cei vicleni că sunt isteţi a face răutatea şi a păgubi pe alţii, dar acei ce fac strâmbătate altora împotriva lor ascut cuţitul şi când se înjunghie pe sine îi pare că face răutate altuia.
Sursa: Din vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 96