Scrisoarea ta a ajuns la mine. Mă bucur să aflu că sunteți cu toții sănătoși, dar îmi pare rău să aud vestea despre fiica ta.
Când un „nimeni” în propria sa țară devine „cineva” în altă țară, este firesc ca el să sufere amăgirile provocate de mândrie. Asta s-a întâmplat cu soțul fiicei tale. Nu uitați că el provine dintr-o țară care nu a cunoscut niciodată democrația, și nici nu o va cunoaște vreodată. Acolo, omul este fie cuceritorul, fie suferă de greutățile înfrângerii. Istoria acestei țări dovedește aceasta. Așadar, ori subjugi, ori ești subjugat… Fiica ta l-a acceptat pe acest om ca pe un egal, spre deosebire de femeile din țara sa natală, unde soții sunt la „cheremul” soțiilor lor… iar acum ea plătește pentru asta.
Părerea mea este că nu ar trebui să dai sfaturi nici de despărțire, nici de împăcare. Oricum, ești foarte emotivă și sunt sigură că ai făcut asta deja. Lasă lucrurile să-și urmeze cursul lor și roagă-te tot timpul: „Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ.”
Există mulți oameni care cred că este mai bine pentru copiii dintr-o căsătorie nereușită ca părinții lor să nu se despartă. Din păcate, din îndelungata mea experiență în care m-am confruntat cu problemele oamenilor, am înțeles că lucrurile stau diferit. Certurile neîncetate dintre părinți împietresc inimile copiilor, care nu mai simt niciun pic de afecțiune pentru niciunul dintre ei. Atunci, ei pot fi ușor de atras pe căi dezastruoase de către alți tineri, din care numai îngerii lor păzitori îi mai pot salva…
Orice făgaș vor lua lucrurile, te rog să ai în vedere faptul că fiecare moment de îngrijorare scade rezistența fizică și „practica” devine tot mai dificilă. Dumnezeu te ajută întotdeauna. El te va ajuta și acum. Cu toții avem nevoie doar de: 1) Credință, 2) Credință, 3) Credință!
Cu dragostea lui Hristos!
Extras din „Asceta iubirii” – Maica Gavrilia, Ed. Episcopiei Giurgiului, Giurgiu, 2014, pag. 602-603