In Roman trăia o familie binecuvântată. Părintii se întelegeau bine, copiii cresteau în frica lui Dumnezeu. Mai târziu, femeia simtindu-se însărcinată, a început a slăbi în cugetul ei si a zis:
– Am patru copii. Este destul. Pe acesta care vine nu-l mai nasc. Este greu de crescut. Nu mai ajung banii. Si apoi de ce să sufere si el necazurile vietii acesteia?
Deci, pe ascuns, fără stirea si voia bărbatului ei, femeia a luat unele medicamente pentru întreruperea sarcinii. Dar in clipa aceea, constiinta a început s-o mustre. Un glas lăuntric îi spunea că, de va ucide pruncul, îi va muri un copil.
Intr-adevăr, noaptea a luat medicamentul, iar dimineata a plecat cu sotul si copilul cel mai mare, care avea 15 ani, la un sat departe de oras. Pe cale i-a ajuns un autocamion. S-au urcat cu totii în cabină, dar, după judecătile ascunse ale lui Dumnezeu, s-a deschis portiera masinii si a căzut copilul pe asfalt, căci se afla la geam. In acelasi ceas, copilul a murit sub ochii plini de lacrimi ai părintilor.
Iată, deci, păcate pe care le pedepseste Dumnezeu în viata aceasta si în cea viitoare!
Parintele Ioanichie Bălan – Istorioare duhovnicesti
Despre avort – Părintele Paisie Aghioritul
Avorturile sunt un păcat înfricoșător.
– Gheronda, o doamnă de patruzeci de ani, care are copii mari, este însărcinată în luna a treia, iar soțul ei o amenință că, dacă nu face avort, se va despărți de ea.
– Dacă va face avort, vor plăti ceilalți copii cu boli sau cu accidente. În ziua de azi, părinții ucid copiii prin avorturi și nu mai au binecuvântarea lui Dumnezeu. Odinioară, dacă se năștea un copilaș bolnav, îl botezau și murea îngeraș și era asigurat. Aveau și părinții, și ceilalți copii sănătoși binecuvântarea lui Dumnezeu. Acum copiii sănătoși sunt uciși prin avorturi și sunt păstrați în viață alți copii care sunt bolnavi. Și apoi aleargă părinții în America, în Anglia ca să-i vindece.
Și după aceea continuă să se nască mai bolnavi, fiindcă și aceștia la rândul lor, dacă trăiesc și își fac o familie, pot naște iarăși copii bolnavi, drept care, ce iese de aici? Or, dacă ar naște câțiva copii, nu ar suferi atât de mult pentru unul singur, cel bolnav. Acela va muri și va deveni înger.
– Gheronda, am citit undeva că în întreaga lume se fac în fiecare an 50 de milioane de avorturi și 200.000 de femei mor din pricina întreruperilor de sarcină pe care le fac.
– Omoară pruncii, fiindcă spun că, dacă se înmulțește populația, nu vor avea ce să mănânce, ca să se întrețină oamenii. Dar există atâtea suprafețe necultivate, atâtea păduri, care în scurt timp, cu mijloacele care există astăzi, ar putea fi transformate în plantații de măslini și să li se dea celor care nu au proprietăți. Nu există scuza că vor tăia copacii și nu va mai fi oxigen, fiindcă tot copaci vor pune în loc.
În America arde grâul și aici în Grecia aruncă fructele la gunoi și acolo în Africa oamenii mor de foame. Când în Abyssinia mureau oamenii de foame, din pricină că a fost multă secetă, i-am spus unui cunoscut al meu armator, care ajută în asemenea cazuri, să se ducă la groapa unde se aruncă fructele și să roage să-i umple o corabie și să se ducă acolo gratis. Cu nici un chip n-au vrut să-i dea.
Câte mii de embrioane sunt omorâte zilnic!
Avortul este un păcat înfricoșător. Este ucidere și încă foarte mare ucidere, fiindcă sunt uciși prunci nebotezați. Trebuie să înțeleagă părinții că viața începe chiar din clipa zămislirii.
Într-o noapte, Dumnezeu mi-a îngăduit să văd o înfricoșătoare vedenie, care m-a convins de acest lucru. Era seara, marțea din săptămâna luminată din anul 1984. Am aprins două lumânări în două sfeșnice, după cum obișnuiesc, chiar și când dorm, pentru toți cei care suferă trupește sau sufletește. Între aceștia îi cuprind atât pe vii, cât și pe adormiți. La ora 12 noaptea, pe când spuneam rugăciunea, văd în vedenie un ogor mare împrejmuit cu gard, semănat cu grâu, care de-abia începuse să crească. Eu stăteam în afara ogorului și aprindeam lumânări pentru cei adormiți și le înfigeam deasupra zidului gardului. La stânga era un loc sterp, plin cu stânci și prăpăstii, care vuia neîncetat din pricina unui vaier puternic care venea de la mii de glasuri sfâșietoare care îți rupeau inima. Și cel mai împietrit om, dacă le-ar fi auzit, era cu neputință să nu se cutremure. În timp ce sufeream din pricina glasurilor sfâșietoare și mă întrebam de unde veneau și ce însemnau toate cele ce vedeam, am auzit un glas care mi-a zis: „Ogorul pe care l-ai văzut semănat cu grâu, care încă nu a crescut, este cimitirul cu sufletele care vor învia. Iar în locul care se cutremură de vaietele sfâșietoare se află sufletele copiilor care au fost ucise prin avorturi. Îndată după aceată vedenie, mi-a fost cu neputință să-mi revin din marea durere pe care am încercat-o pentru sufletele acelor copii. N-am putut nici să mă întind, nici să mă odihnesc, deși eram mort de oboseală în ziua aceea.
– Gheronda, poate să se întâmple ceva, încât să fie suprimată legea pentru avorturi?
– Poate, dar trebuie să se miște statul, biserica, să fie informată lumea cu privire la consecințele pe care le va avea scăderea natalității. Preoții să explice oamenilor că legea avorturilor este contrară poruncilor evanghelice. Medicii, iarăși, din partea lor, să vorbească despre pericolele pe care le riscă o femeie care face avort. Vezi europenii au avut noblețea și au lăsat-o moștenire și copiilor lor.
Noi însă am avut frica de Dumnezeu, dar am pierdut-o și nu am lăsat-o moștenire mai departe generației următoare, și de aceea acum legiuim avorturile, căsătoria civilă. Când un om calcă porunca Evangheliei, este răspunzător numai el. Dar când ceva care este potrivnic poruncilor Evangheliei devine lege de stat, atunci urgia lui Dumnezeu se abate asupra întregii națiuni, ca să fie învățați.
Sursa: http://www.briefingnews.gr/orthodoxy/item/30968-o-gerontas-pa