– Mai este iertare, părinte?
– Este iertare! Te duci si te spovedesti, faci canonul si te iartă Dumnezeu.
Nu este niciun păcat de neiertat. Numai păcatul nepocăit si nemărturisit rămâne în veci neiertat.
Părintele Cleopa Ilie
Extras din ”Ne vorbește Părintele Cleopa”, Ed. Mănăstirea Sihăstria, Neamț, 2004
CITEȘTE ȘI: Când cerem ceva de la Dumnezeu şi mult timp nu ajută, să ştiţi că acesta este motivul
Părinte, până la ce punct ne ajută Dumnezeu în nevoinţa duhovnicească?
Până în punctul în care şi noi îl ajutăm pe Dumnezeu ca să ne ajute.
Când cerem ceva de la Dumnezeu şi mult timp nu ajută, să ştiţi că există mândrie. Dacă avem patimi, de pildă, lăcomia pântecului, vorba deşartă, mânie, invidie etc. şi în paralel avem şi mândrie. Dumnezeu nu ajută, pentru că împiedicăm harul dumnezeiesc. Chiar şi numai predispoziţie spre mândrie dacă avem înnoi, şi tot ÎI împiedicăm pe Dumnezeu să ne ajute, chiar de ne nevoim şi ne rugăm poate mai mult decât trebuie.
E cu neputinţă să nu ajute Dumnezeu atunci când nu există pericolul ca omul să-şi ridice nasul. De îndată ce pleacă predispoziţia spre mândrie şi omul îşi dobândeşte sănătatea sa sufletească, atunci Dumnezeu îl va elibera imediat de patima ce îl chinuie şi îl va răsplăti şi pentru prisosinţa lui de nevoință.
De aceea, ca să ne ajutăm pe noi înşine trebuie să-L ajutăm pe Dumnezeu prin cugetarea noastră smerită. Să spunem: „Mare netrebnic sunt, Dumnezeul meu. Te rog, iartă-mă şi mă ajută!”. Atunci ajută Dumnezeu, căci sufletului i se cuvine ajutor, deoarece s-a lăsat în mâinile Lui cu dispoziţie bună şi smerită.
Trebuie să credem că Hristos şi Maica Domnului ne păzesc şi ne ajută totdeauna, numai să avem cugetare smerită. Dumnezeul nostru nu este surd, ca să nu ne audă, nici orb, ca să nu ne vadă, precum este Baal.
Sfântul Paisie Aghioritul
Extras din „Trezire Duhovnicească”, Ed. Publistar, 2000, pag. 288-289