La naşterea primei fetiţe nu au fost probleme de sănătate nici pentru copil, nici pentru mine, ca mamă.
Când am născut băieţelul, în Belgia, au apărut probleme: icter foarte mare, hemoglobină mică şi, după spusele medicilor, retard mintal şi puţine şansă de viaţă. L-am botezat la urgenţă, după care a început să fie mai bine. La fiecare trei luni îi luam analize şi nu ştiau ce diagnostic să-i pună.
La sugestiile medicilor, de a nu mai avea voie să nasc un alt copil, am venit în ţară. Am repetat analizele medicale în Iaşi, apoi ne-am închinat la Sfânta Parascheva, lăsând pentru un an slujbe. Şi doctorii din România au fost rezervaţi în privinţa diagnosticului.
După trei săptămâni am aflat că sunt însărcinată cu cel de-al treilea copil. Îmi părea bine pentru un alt copil, dar plângeam la gândul că Dumnezeu mă va pedepsi pentru păcatele mele. Nu încetam să citesc zilnic Acatistul Cuvioasei şi să sper. Mi-aminteam cât de greu l-am născut pe băiat: s-a născut de 4,370 kg, era albastru-închis, gemea de durere, ţinut în perfuzie etc.
Acum îmi era frică să nasc natural. În ultima lună mi-am schimbat medicul ginecolog care mi-a zis să mă internez, deşi nu aveam dureri. Vineri dimineaţa, citind Acatistul Cuvioasei, m-am rugat să am un copil sănătos, să rămânem în viaţă, chiar de-ar fi să am cele mai mari dureri. După terminarea Acatistului, am fost chemată în sala de naştere, deşi nu aveam dureri. În acest timp am născut o fetiţă sănătoasă, fără operaţie.
În ianuarie 2013, ne-am dus din nou în Belgia, unde doctorul a constatat că băiatul nu are boala aceea gravă (alfata-lasemie) şi că voi reveni la control anual. Se împlinise anul meu de slujbe la Sfânta Cuvioasă Parascheva, mulţumită căreia rezultatele medicale ale copiilor sunt bune. Mă gândesc la un alt copil, căruia să-i dau numele Cuvioasei şi să spun oricui că atunci când crezi în sfinţi, în lucrarea Duhului Sfânt, în adevărata religie ortodoxă, nu suntem uitaţi, ci primim semne şi bucurii de nedescris.
Constat că toate sunt trecătoare, că trebuie să-L avem mereu pe Dumnezeu în inimă şi-n gând. Din inimă de mamă mulţumesc Sfintei Parascheva, căreia copiii mei se roagă dimineaţa şi seara. Unde Dumnezeu nu e, nimic nu e!
Anamaria Hârtop, Suceava 10 aprilie 2013
(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Mărturii ale închinătorilor (3), Editura Doxologia, Iași, 2017)
Am crescut într-o familie credincioasă datorită bunicii, care a avut grijă să mă convingă că cineva acolo, sus, mă veghează. După moartea ei, nu m-a dus nimeni la biserică. M-am simţit singură, deşi aveam tot ce-mi trebuia, dar nu s-a ocupat nimeni de sufletul meu. Am ajuns să nu mă mai rog, eram pustie, cu necredinţă în suflet şi aveam un zâmbet fals… Am vrut să mă sinucid, eram deprimată… În disperarea asta, plimbându-mă pe bulevard, fără să gândesc gestul, am intrat în Mitropolie. Am început să plâng, dar nu puteam să plec… Mi-am întâlnit părintele duhovnic. Deşi îmi era străin, am avut încredere, am început să vorbesc…, iar el mă asculta. În acea zi, mi-a arătat-o pe Sfânta Parascheva şi mi-a spus că ea îmi va fi cea mai bună prietenă, că nu voi mai fi singură, dacă mă voi ruga.
De fiecare dată, când veneam abătută şi mă rugam, în ziua următoare, ca din senin, mi se rezolvau problemele. Reveneam, îi mulţumeam şi simţeam pace în suflet. Mi-amintesc că la început respingeam orice idee legată de credinţă, bănuind că se implantează ceva în subconştient şi că e doar senzaţia de bine. Dar nu a fost aşa. M-am luptat mult cu mine însămi. Am trecut de multe ori pragul credinţă-necredinţă şi invers. Ce a făcut Sfânta pentru mine? M-a însufleţit! Mi-a luminat viaţa! Cine mă aştepta mereu cu braţele deschise? Prietena mea, Sfânta! M-a adus la Mitropolie, mi-a dat un duhovnic sincer şi răbdător, mie, unei fetiţe de 13 ani, rătăcite… M-a ajutat să iubesc, să mă las iubită de cei din jur, să nu mai urăsc viaţa. În fiecare zi consider că bucuriile mi le dăruieşte ea, iar eu îi mulţumesc şi, astfel, ne ţinem aproape una de alta.
Anonimă, 17 ani, Iaşi
(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Mărturii ale închinătorilor (3), Editura Doxologia, Iași, 2017)