Deși aparent se aseamănă foarte mult, uleiul sfințit și Marele Mir sunt total diferite. Ele sunt utilizate cu întrebuințări diferte.
Primul este făcut fie din ulei de măsline, fie de floarea-soarelui și se sfinţeşte la Taina Sfântului Maslu, cu scopul transmiterii lucrării tămăduitoare a Duhului lui Dumnezeu şi se găsește la candela sfinţilor sau la icoanele făcătoare de minuni. Celălalt este compus dintr-un amestec de ulei curat, plante aromate şi răşini. Este sfinţit numai în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare de către întreg Sfântul Sinod al unei Biserici autocefale şi poate fi utilizat de episcopi şi de preoţi la sfinţirea bisericilor şi la miruirea creştinilor nou-botezați.
Marele Mir este pregătit în Săptămâna Patimilor
Sfântul şi marele Mir este alcătuit din ulei de măsline şi alte 39 de mirodenii, amestecate şi fierte continuu mai multe zile, în Săptămâna patimilor, într-un ritual special. Mirul va fi sfinţit într-o solemnitate deosebită în joia din Săptămâna patimilor, de către Sfântul Sinod al fiecărei Biserici autocefale. Acest mir, care simbolizează bogăţia darurilor Sfântului Duh, nu este folosit decât în trei împrejurări: la sfinţirea bisericilor, la taina confirmării (numită din acest motiv şi mirungere) şi la ungerea căpeteniilor ţării (voievozi şi regi).
Untdelemn de la Sfântul Maslu
Maslul este „una dintre cele şapte Taine ale Bisericii”, o slujbă în care preoţii spun rugăciuni speciale, iar cei bolnavi se vindecă prin ungere. Chiar dacă sunt credincioşi care aduc la Taina Sfântului Maslu făină, pâine sau alte alimente, singura materie peste care se coboară harul Sfântului Duh este uleiul, ce are o mare putere sfinţitoare şi tămăduitoare asupra omului care-l ia cu credinţă. Acesta nu se resfinţeşte, ci se pune într-o sticlă cu uleiuri de la cât mai multe slujbe de Sfântul Maslu (7, 9, 12 sau chiar 40). Deci nu se mai aduce acelaşi ulei sfinţit la biserică. Uleiul de la Sfântul Maslu se poate administra, mai ales pentru cei bolnavi sau muribunzi, prin ungere pe frunte, făcându-se semnul Crucii, sau chiar pe rana celui bolnav, se mai poate lua dimineaţa pe nemâncate câteva picături sau se pot pune pe o bucăţică de anafură.
„Mireasma” de la moaşte care lecuieşte bolnavii
Pe lângă tipurile de ulei sfinţit în Biserica Ortodoxă enumerate mai sus, mai există şi mirul ce curge din Sfintele Moaşte ale unor sfinţi, precum este Sfântul Nectarie din Eghina (Grecia). Acesta s-a născut într-o familie săracă de pe malul mării Marmara, fiind atins de Harul Duhului Sfânt şi dedicându-şi viaţa lui Dumnezeu. Chiar şi după trecerea sa în nefiinţă, minunile au început să apară şi continuă şi astăzi pentru cei care se apropie cu încredere de moaştele sale. Trupul Sfântului Nectarie a rămas neatins timp de 20 de ani, degajând o mireasmă cerească şi delicată. Mormântul său, la Eghina, se numără printre pelerinajele cu cea mai multă lume din Grecia. Despre minunile săvârşite de Sfântul Nectarie în zilele noastre – mai ales vindecări de cancer şi alte boli grave, ce se săvârşesc la moaştele sale ori cu untdelemn de la candela sa – s-au scris nenumărate cărţi în Grecia, mare parte fiind traduse şi în română. Veche de aproape patru secole şi jumătate, Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, aşezată pe o colină din imediata apropiere a Dâmboviţei, chiar în centrul oraşului, adună credincioşii de pretutindeni pentru că găzduiește o părticică din moaștele Sfântului Nectarie.
E păcat să arunci sau să dai la animale uleiul sfințit. „Vindecarea“ poate veni şi din candelă…
Mai este untdelemnul din candelă, care arde la racla cu moaştele sfântului respectiv. Uleiul de la candelă este sfinţit. Candelele din biserici, care ard la Sfintele Icoane ori la Sfintele Moaşte, oferă credincioşilor ulei sfinţit drept binecuvântare. Nu de puţine ori s-a dovedit că uleiul din candela sfinţilor are puteri tămăduitoare. Vindecarea se datorează efectului ungerii cu acest ulei sfinţit, ca taină a însănătoşirii trupului.
Rugăciunile credincioşilor şi prezenţa sfinţilor în icoane şi moaşte duc la încărcarea acelui ulei cu binecuvântarea lui Dumnezeu.
De reţinut este faptul că la candelă nu este nevoie de ulei sfinţit, pentru că el se sfinţeşte arzând ca jertfă pentru Dumnezeu sau unul din sfinții bineplăcuți Lui.