Copilul are nevoie de multă dragoste şi afecţiune, precum şi de multă povăţuire. Vrea să stai lângă el, să-ţi spună problemele lui, să-l mângâi, să-l săruţi.
Atunci când copilul cel mic este câteodată neliniştit şi face zburdălnicii, dacă mama lui îl ia în braţe, îl mângâie şi-l sărută, se linişteşte. Dacă de mic copil se satură de dragoste şi afecţiune, mai târziu va avea putere să înfrunte toate problemele vieţii.
Astăzi însă, cei mai mulţi copii îi văd pe părinţii lor numai seara, pentru puţin timp, şi astfel nu se satură de dragoste. De multe ori părinţi care sunt învăţători sau medici şi se ocupă la serviciul lor cu copiii, atunci când se întorc acasă nu mai au afecţiune şi pentru copiii lor. Sunt obosiţi, căci li s-a terminat bateria.
Pe de o parte, tatăl se întinde în fotoliu, ia ziarul ca să citească ceva şi nu se ocupă deloc de copil, pe care, deşi se apropie de el, îl alungă, în loc să-i vorbească şi să-l mângâie. Iar pe de altă parte, mama se duce să pregătească ceva de mâncare, neavând nici ea timp să se ocupe de copii şi astfel sărmanii copii cresc lipsiţi de dragoste. Sau vezi unele cadre militare, care, fiind obişnuite să dea pedepse severe soldaţilor atunci când nu se supun, vor să impună şi în familie disciplina militară, şi astfel se poartă aspru cu copiii lor sau chiar le dau şi câte o palmă pentru lucruri neînsemnate. La fel şi unii judecători, nu arată dragoste şi afecţiune faţă de copiii lor, ci atunci când aceştia fac vreo poznă deschid şi acasă proces.
De aceea copiii aceştia vor avea mai târziu probleme psihologice.
Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Editura Evanghelismos, 2003, p. 103
Despre educarea copiilor
Toti parintii trebuie sa-si creasca copiii pentru Dumnezeu. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Cea mai buna mostenire pe care pot sa o dea parintii copiilor este buna crestere. Aceasta are mult mai mare valoare decat toate bogatiile si bunurile pamantesti… (Sfantul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)
Daca pruncii carora le-ai dat nastere primesc cresterea cuvenita si prin grija ta sunt povatuiti la virtute, aceasta va fi inceputul si temelia mantuirii tale, si, pe langa rasplatile pentru faptele tale bune, vei primi mare plata si pentru cresterea lor. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Suntem parinti rai, nepasatori. Si femeile nu folosesc vremea sarcinii pentru a incepe educatia nu numai duhovniceasca, ci pur si simplu morala. Iar dupa aceea ne miram cum se face ca avem asemenea copii. Or, purtarea acestora, tendintele lor sunt, pe langa toate celelalte, si urmare a educatiei primite de la noi. Pentru ca nu facand morala se educa copiii. Daca in familie este pace si intelegere, liniste si dragoste, copilul capata deja o experienta duhovniceasca normala. Daca in casa sunt neintelegeri, certuri, rivalitate intre parinti – pe scurt, orice manifestare a neiubirii, copilul capata rani sufletesti care apoi vor trebui tratate toata viata, si vindecarea lor sta sub semnul intrebarii. In felul acesta, cu nechibzuinta, ne putem mutila proprii copii.
Bineinteles, Domnul poate, intr-un fel aparte, sa-l smulga pe om din adancul educatiei strambe, insa aceasta este de fiecare data o minune dumnezeiasca. De aceea, mamele care nu s-au folosit de timpul pe care l-au avut ca sa le dea copiilor o educatie adevarata si n-au crescut oameni adevarati nu trebuie sa mai piarda acum vremea care le-a fost data pentru pocainta si rugaciune, ca Domnul sa faca iarasi o minune si sa ridice fii lui Avraam din aceste pietre. (Protoiereul Vladislav Svesnikov)
Daca lasam copilul sa creasca de capul lui, in el va incepe sa se dezvolte nu binele, ci raul, asa cum si in natura, daca nu intervine omul, va creste nu grau, ci neghine, spini si maracini. (Sfantul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)
Tineretea, care este in sine inclinata spre toate rautatile, are nevoie de supraveghere indeaproape, de buna crestere si povatuire, insa in loc de asta da peste un mare rau – sminteala cea otravita a obiceiurilor parintesti… iar sminteala se raspandeste ca un incendiu tot mai departe, mistuind templele cele insufletite. Vai de copii din pricina smintelii acesteia, insa de doua ori vai de parintii care in loc sa dea invatatura folositoare molipsesc si otravesc inimile cu pilda lor rea! (Sfantul Tihon din Zadonsk)
In educatia copiilor, mai intai de toate trebuie sa ne educam pe noi insine. Evident, caldura din familie educa mult mai bine decat orice cuvinte, si, dimpotriva, cuvintele anoste ale parintilor obtin exact efectul contrar. (Protoiereul Vladislav Svesnikov)
Atunci cand cunun, le spun sotului si sotiei: „relatiile voastre conjugale – respectul, dragostea, tandretea si caldura sufleteasca – sunt 90% din educatia copiilor. Restul trebuie doar subliniat, si nici nu trebuie sa vorbiti mult.” (Protoiereul Valerian Krecetov)
Fiecare dintre voi, tati si mame, sa se si ingrijeasca de minunatele sale opere la fel ca artistii ce fauresc cu multa sarguinta tablouri si statui – pentru ca pictorii, punand zi de zi tabloul in fata lor, il acopera cu culori, straduindu-se ca totul sa fie asa cum trebuie. La fel fac si pietrarii, inlaturand ce e de prisos si adaugand ceea ce lipseste. Si voi, la fel ca cei care fac statui, sa folositi pentru cresterea copiilor toata vremea pe care o aveti, facand pentru Dumnezeu statui vrednice de minunare: inlaturati ce e de prisos, iar ceea ce lipseste adaugati, si urmariti zi de zi cu luare aminte ce dar au din fire copiii, ca sa-l inmultiti, si ce lipsa, ca s-o inlaturati, si cu deosebita osardie izgoniti orice prilej de neinfranare, caci inclinarea catre aceasta este cu precadere vatamatoare pentru sufletele tinere. Cel mai bine este sa-l inveti cu trezvia inainte sa apuce sa guste din cele molesitoare: sa biruie somnul, sa privegheze la rugaciune, sa insemneze cu semnul crucii toate cuvintele si toate faptele sale. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Acum, cand copiii vostri sunt inca mici, trebuie sa-i ajutati sa inteleaga ce este binele. Acesta este sensul cel mai profund al vietii. (Staretul Paisie Aghioritul)
Copilul trebuie invatat sa faca binele, taindu-si voia. In acest scop, parintii insisi sa dea exemplu de buna vietuire, facandu-le copiilor cunostinta cu cei a caror grija de capetenie este nu pentru placeri si onoruri, ci pentru mantuirea sufletului. Copiii urmeaza cu usurinta exemplele care le sunt date. Cat de devreme incep sa-si copieze mama sau tatal! Este la fel ca ceea ce se intampla cu instrumentele acordate identic. Si copiii trebuie chemati la fapte bune: la inceput li se porunceste sa le faca, iar dupa ajung sa le faca singuri, daca sunt directionati cum trebuie. (Sfantul Teofan Zavoratul)
Ce va zugravi pe lemn pictorul – lucruri bune sau rele, luminoase sau pacatoase, ingeri sau draci –, aceea va si ramane pe el. La fel si cu copilul! El va ramane cu cresterea pe care i-o dau parintii la inceput, cu obiceiurile cu care il deprind acestia – bineplacute lui Dumnezeu sau urate de Dumnezeu, ingeresti sau dracesti (Sfantul Dimitrie al Rostovului)
Cat timp sufletul este inca moale ca ceara si in el se intipareste cu usurinta orice, trebuie desteptat fara intarziere, de la inceput, spre a lucra binele in tot chipul… deprinderea usureaza sporirea. (Sfantul Vasilie cel Mare)
De la o varsta frageda, copilul isi insuseste cu repeziciune ceea ce i se spune, si ceea ce aude se intipareste in sufletul lui ca pecetea in ceara. Prin aceasta, viata lor incepe deja sa incline fie catre pacat, fie catre virtute. Asadar, daca chiar de la inceput ii abatem de la pacat si ii punem pe calea cea buna, lucrul acesta va deveni pentru ei deprindere, le va intra in fire, si nu se vor mai abate atat de usor spre rau, fiindca obisnuinta ii va trage la fapte bune. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Vedem ca un copacel se apleaca lesne in orice parte si ca in ce parte se apleaca, intr-aceea si creste. Asa este si cu copilul: cu ce se invata, aceea va si face. Daca se invata din pruncie cu binele, bun va fi toata viata lui. Daca se invata cu raul, rau va fi toata viata lui. Copilul poate sa devina inger, poate sa devina si diavol. Cum este crescut si indrumat, asa va fi: de crestere depinde, ca de o samanta, tot restul vietii lui. De aceea le porunceste parintilor Cuvantul lui Dumnezeu: cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului (Efes. 6, 4). (Sfantul Tihon din Zadonsk)
Incotro indoi copacelul, intr-acolo va creste; vasul nou va raspandi mirosul a ceea ce pui in el.
Gradinarul leaga rasadurile de araci, ca vantul si furtuna sa nu le doboare; taie ramurile uscate sau netrebnice, ca sa nu vatame pomul si sa nu-l usuce. Faceti si voi asa cu pruncii vostri; legati inimile lor de frica lui Dumnezeu, ca sa nu fie clatinati de cursele dracesti si sa nu paraseasca buna credinta. Taiati patimile din ei, ca sa nu apuce sa creasca si sa puna stapanire pe ei si sa-l omoare pe omul cel nou, launtric, care s-a nascut la Sfantul Botez – deoarece vedem ca atunci cand copiii cresc apar si cresc odata cu ei si patimile pacatoase, ca niste ramuri salbatice pe un pom. (Sfantul Tihon din Zadonsk)
Parintii sa-si educe copiii inca din leagan. Sa-i invete frica lui Dumnezeu, sa taie pornirile lor cele rele, sa nu le „caute in coarne” si sa nu le satisfaca dorintele si gusturile rele. Ceara moale ia orice forma: si tu poti sa faci ce vrei din copilul mic. Literele scrise pe hartie curata raman nesterse: si ceea ce afla copilul mic ramane cu el, nesters din memorie, pana la batranete.
Sa zicem ca asupra unui copacel sufla vantul si il indoaie: daca ii pui proptea, o sa se indrepte; daca nu i pui proptea, o sa ramana stramb pentru totdeauna. Dupa ce apuca sa creasca si sa prinda radacini, o sa crape si o sa se rupa cand o sa vrem sa l indreptam. La fel si cu copiii nostri. Sa-i intarim in credinta si in frica de Dumnezeu cat sunt inca mici. Sa le facem zid de aparare din invataturi si exemple bune pana cand vor prinde radacini in virtute, si atunci nu vor mai avea a se teme de nici o primejdie. (Staretul Filotei Zervakos)
Asadar trebuie sa le dam copiilor nostri evlavia odata cu laptele mamei, ca sa zic asa, nu cu mancarea tare, fiindca atunci cand copiii sunt inca mici se iau dupa parinti, ii copiaza. Tocmai atunci trebuie sa ne ingriim ca copiii sa „inregistreze pe caseta” bunatate si dragoste. Iar cand vor creste, trebuie sa fim atenti si sa actionam cu discernamant si cu prevedere – de pilda, ca atunci cand intoarcem un ceas. Daca axul este slabit, intoarcem ceasul treptat, fiindca exista pericolul sa-l stricam, si atunci ceasul nu va mai fi bun de nimic. Trebuie sa-i explicam copilului cu grija, cu binele, de ce nu trebuie sa faca asa si de ce trebuie sa faca altfel. Nu trebuie sa i se spuna mereu copilului: „asta nu”, „aia nu”, „nu asa”, „nu altfel”. Dupa ce vom face lucrurile de baza, trebuie sa i dam „surubelnita” lui Hristos, ca sa „stranga” El pana la capat „suruburile” care mai sunt de strans. Nu trebuie sa nadajduim prea mult in noi insine, incercand sa facem singuri totul. (Staretul Paisie Aghioritul)
Daca in sufletul neintarit inca vor fi intiparite invataturi bune, nimeni nu le va mai putea sterge atunci cand el se va intari, la fel cum se intampla cu pecetea din ceara. In copil ai o fiinta inca sfioasa, care tremura si se teme si de o privire, si de un cuvant, de orice: foloseste-ti stapanirea asupra lui spre scopul cel cuvenit. Tu esti cel dintai care vei culege roadele daca vei avea un fiu bun. Pentru tine te ostenesti. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Buruienile sunt mai usor de smuls la o varsta frageda: atunci trebuie urmarit ca patimile, find lasate in voia lor, sa nu se intareasca si sa nu devina de neindreptat (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Nu neglijati dezradacinarea din inimile de copii a neghinelor pacatelor, a gandurilor viclene si hulitoare, a obiceiurilor, aplecarilor si patimilor pacatoase; vrajmasul si trupul pacatos nu ii cruta nici pe copii; infatisati-le copiilor toate primejdiile cu care pacatele ne pandesc in calea vietii, nu ascundeti de ei pacatele, ca nu cumva, din nestiinta si nepasare, sa se intareasca in deprinderile si impatimirile pacatoase, care cresc si rodesc pe masura ce copiii inainteaza in varsta. (Sfantul Ioan din Kronstadt)
Nu putini sunt parintii care nu se ingrijesc deloc sa inabuse in copiii lor anumite neajunsuri si insusiri rele, care uneori chiar se bucura si se amuza atunci cand copilul e capricios, cand da dovada de orgoliu, de indaratnicie, cand isi ingaduie sa minta, sa insele si asa mai departe. Ei cred ca toti copiii sunt asa, ca de la ei nu avem ce sa cerem, intrucat sunt prostuti, si ca de-abia cu anii, cand vor creste si inteligenta lor se va maturiza, fata de ei se va putea manifesta mai multa severitate si exigenta. Mare greseala, ratacire de neindreptat! Nu: problemele acestea nu trec niciodata singure. Dimpotriva, ele cresc odata cu copilul si prind radacini tot mai adanc daca nu sunt combatute de la inceput, la fel ca buruienile de pe camp atunci cand nu sunt plivite de la inceput. (Sfantul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)
Buna crestere nu sta in a lasa mai intai sa creasca patimile, ca dupa aceea sa te stradui sa le izgonesti. Trebuie sa iei toate masurile pentru ca ele sa nu se poata strecura in fire. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Acum, copilul contemporan este tratat inca de mic ca un zeu al familiei: poftele lui sunt satisfacute, dorintele ii sunt indeplinite, este inconjurat de jucarii, de distractii, de confort, nu este invatat si educat dupa principiile severe ale comportamentului crestinesc, ci este lasat sa se dezvolte in directia pe care i o imprima poftele lui… Poate ca asta nu se intampla in toate familiile si tot timpul, dar se intampla suficient de des ca sa devina o regula a educatiei contemporane a copiilor, si chiar parintii care au cele mai bune intentii nu pot sa evite cu totul lucrul acesta. Chiar daca ei se straduie sa-si creasca copilul cu strictete, rudele, vecinii se straduiesc intotdeauna in alta directie. Lucrul acesta trebuie luat in calcul cand este vorba de educatia copilului.
Bineinteles, dupa ce devine adult un asemenea copil se va inconjura cu lucrurile cu care s-a obisnuit din copilarie: confort, distractii, “jucarii pentru oameni mari”. Viata devine plina de cautarea continua a distractiilor…
Dar ce pot face parintii pentru a-i ajuta pe copii sa reziste ispitelor lumii?… Trebuie sa fim gata sa biruim zi de zi inraurirea lumii printr-o educatie crestineasca sanatoasa. Tot ce afla copilul la scoala trebuie verificat si corectat acasa. Nu trebuie sa credem ca ceea ce ii dau dascalii este folositor sau pur si simplu neutru, caci chiar daca el dobandeste cunostinte sau abilitati folositoare (iar majoritatea scolilor contemporane esueaza rusinos si la acest capitol), acolo e invatat si multe puncte de vedere si idei gresite. Felul in care copilul apreciaza literatura, muzica, istoria, arta, filosofia, stiinta si, bineinteles, viata si religia trebuie sa vina in primul rand nu de la scoala, ci de acasa si de la Biserica, altfel copilul va primi o educatie gresita.
Parintii trebuie sa urmareasca ce lucruri invata copiii lor si sa le corecteze acasa tinandu-se de o pozitie fatisa si punand in evidenta cu claritate aspectul moral, care lipseste cu desavarsire din educatia contemporana.
Parintii trebuie sa stie ce muzica asculta copiii lor, la ce filme se uita (ascultand sau vizionand impreuna cu ei, daca este neaparata nevoie), ce limbaj aud si ce limbaj folosesc ei insisi – si toate acestea trebuie sa fie evaluate crestin.
In casele unde lipseste barbatia de a arunca televizorul pe fereastra, timpul petrecut in fata acestuia trebuie controlat cu strictete, pentru a evita infuenta otravitoare pe care o exercita chiar in casa asupra tinerilor acest principal vector al ideilor si punctelor de vedere anticrestine. (Ieromonahul Serafim Rose)
Televizorul este una dintre inventiile care pervertesc crunt copiii, si asta in primul rand deoarece copiii absorb tot ce li se prezinta prin el. Pentru adulti, el nu este atat de periculos, fiindca ei pot sa sara peste ceea ce nu vor sa vada. Ratiunea si sufletul copilului lucreaza atat de intens cum nici nu ne inchipuim. Copilul primeste jumatate din informatia sa despre viata inainte de a implini trei ani. Literatura duhovniceasca ne vorbeste despre aceasta, si acesta este motivul pentru care Maica Domnului a fost dusa la trei ani in templu. Copiii se joaca, dar totodata absorb tot. Si este foarte important sa intelegem lucrul acesta, fiindca deseori spunem: “Copiii nu aud”. Nu-i asa: copiii aud si vad tot. Uneori, copilul spune: “Uite, lucrul pe care il cauti este acolo”. El a vazut tot: era ocupat cu altceva, dar a vazut unde a fost pus lucrul. Si daca principala conditie pentru educatia unei familii ortodoxe normale este educatia bisericeasca, sa stiti ca informatia venita prin televizor este contrara acesteia si instraineaza de ea. (Protoiereul Valerian Krecetov)
Copilul trebuie educat in asa fel incat el, simtindu-se puternic si viteaz, sa invete sa-si iubeasca parintii si sa manifeste, pe cat se poate, atentie si grija pentru toti cei din jurul sau… Copilul sa se deprinda cu ideea ca el nu este deloc membrul principal al familiei. Ajungand la varsta adolescentei, el trebuie sa vada in sine insusi un ajutor al mamei sale, si va indeplini cu mare satisfactie treburile ce-i sunt incredintate, simtindu-se deja adult. Fie ca este vorba de curatenia din casa, de gatitul mancarii, de spalat, de calcat, in orice ocupatie casnica vom gasi pentru odrasla noastra o munca intru totul accesibila puterilor si mintii sale copilaresti…
Indata ce copilul incepe sa manifeste, parintii intelepti si iubitori ii raspund cu asprime: „Lui Dumnezeu nu Ii place asta! Ia mai bine fa tu cum ti s-a zis, si o sa fie bine.” (Protoiereul Artemie Vladimirov)
Cine vrea sa creasca bine copiii, ii creste in asprime si in osteneli, pentru ca ei, dobandind cunostinte si purtare deosebite, sa poata primi, cu timpul, roada ostenelilor lor.
Fiecare varsta a copilului are grijile, si fricile, si ostenelile sale, care sunt multe. (Sfantul Nil Sinaitul)
Inainte de a creste pana la masura de crestin, omul trebuie sa fie pur si simplu om. Daca veti citi in capitolul 25 al Evangheliei dupa Matei parabola caprelor si a oilor, acolo problema e pusa limpede: oare am fost omenosi, oare am crescut pana la masura impartasirii cu Dumnezeu…? De aceea, trebuie sa-l invatam pe copil sa fie drept, credincios, viteaz, sa-i cultivam insusirile care fac din el om adevarat – si, bineinteles, trebuie sa l invatam compasiunea si dragostea. (Mitropolitul Antonie al Surojului)
Copiii trebuie sa deprinda abnegatia. Ei nu vor putea avea tot ce vor. Trebuie sa invete sa renunte la propriile dorinte pentru binele celorlalti.
Ei trebuie, de asemenea, sa invete sa fie grijulii. Omul ce n-are grija de ceilalti pricinuieste intotdeauna vatamare si durere – nu intentionat, ci pur si simplu din nepasare. Pentru a arata grija fata de cineva nu este nevoie de prea mult – un cuvant de imbarbatare atunci cand cineva are neplaceri, putina tandrete atunci cand celalalt arata intristat, o mana de ajutor la momentul potrivit pentru cel ce a obosit.
Copiii trebuie sa invete sa fie de folos parintilor si unul altuia. Ei pot sa faca asta fara sa aiba nevoie de prea multa atentie, fara sa fie o sursa de grji si de neliniste unul pentru altul.
Indata ce vor creste putin, copiii trebuie sa invete sa se bizuie pe sine, sa se descurce fara ajutorul altora, ca sa devina puternici si independenti. (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)
Se spune ca omul este liber, ca el nu poate si nu trebuie fi silit nici in ce priveste credinta, nici in ce priveste invatatura. Doamne, miluieste! Ce parere diavoleasca! Daca nu-i silesti pe oameni, ce-o sa iasa din ei? Ce-o sa iasa din tine, propovaduitor de reguli nascocite, daca nu te vei sili la nici un lucru bun, ci vei trai asa cum te impinge s-o faci inima ta patimasa, ratiunea ta trufasa, mioapa si oarba, trupul tau pacatos? Cum te vei descurca daca nu te vei sili? Cum sa nu fie indemnati si siliti si crestinii sa implineasca poruncile credintei si cucerniciei? Nu s-a zis in Sfanta Scriptura ca Imparatia cerurilor se ia cu silinta, ca silitorii o rapesc pe ea (Mt. 11, 12)? Si cum sa nu-i silesti pe copii, indeosebi pe baieti, sa invete si sa se roage? Ce-o sa iasa din ei? Oare nu niste lenesi si niste facatori de tulburare? Nu se vor invata sa faca tot felul de rele? (Sfantul Ioan din Kronstadt)
Copiilor trebuie sa li se dea libertate potrivit cu varsta si cu educatia lor. Care dintre cele doua directii este mai corecta, mai placuta si mai satisfacatoare pentru om: de la largirea libertatii lui la marginirea ei sau, dimpotriva, de la marginirea ei la largirea ei? Bineinteles, aceasta din urma. Asadar copiii trebuie adusi de la marginirea libertatii la largirea acesteia. Altfel, cel care a devenit prea liber prea devreme incotro se va indrepta cu dorinta sa de placere crescanda? Oare nu va fi ispitit sa incalce dreptele hotare ale libertatii rationale si legiuite? (Sfantul Filaret al Moscovei)
Trebuie sa ne incredintam copiii lui Dumnezeu rugandu-ne, iar dupa aceea sa avem constiinta linistita, fara a ne tulbura sufleteste. Dumnezeu e Atotputernic: la rugaciunea osardnica si smerita a parintilor, el poate sa le dea copiilor o indreptare crestineasca. Te-ai ostenit mult pentru educarea copiilor tai? Dar nemincinosul Cuvant al lui Dumnezeu graieste: de nu ar zidi Domnul casa, in desert s-ar osteni cei ce o zidesc (Ps. 126, 1). Alearga la Dumnezeu, si El, dupa ce va fi curatit prin necazuri ostenelile tale pentru cresterea pruncilor, le poate incununa cu reusita. (Sfantul Ignatie Briancianinov)
Scrieti: „As vrea ca eu si sotul meu sa evitam nefastele disensiuni in ce priveste problema educatiei, disensiuni pe care le vad aproape in toate casniciile.” Da, cu adevarat, lucrul acesta e foarte complicat – dar ati bagat de seama si singura ca disputele in fata copiilor nu aduc nici un folos. Ca atare, in cazul unei disensiuni, mai bine este fie sa va eschivati si sa plecati, fie sa va faceti ca n-ati auzit bine, insa nicidecum sa nu va certati in fata copiilor cu privire la diferentele de vederi dintre dumneavoastra si sotul dumneavoastra. Sa va sfatuiti si sa discutati aceste probleme trebuie intre patru ochi, si cat se poate de calm, pentru a avea cat mai mult succes. De altfel, daca veti reusi sa saditi in inimile copiilor dumneavoastra frica de Dumnezeu, feluritele capricii omenesti nu-i vor putea inrauri in chip atat de vatamator. (Sfantul Ambrozie de la Optina)
(din: Cum sa educam ortodox copilul. 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici, Editura Sophia, 2011)