Rugăciunea minţii sau rugăciunea inimii are temeiul acesta, descoperit de Însuşi Iisus, că “fără Mine nu puteţi face nimic” în privinţa izbăvirii de patimi, deci în pivinţa mântuirii.
Rugăciunea minţii are şi stări superioare, când izbăvindu-se patimile, se deapănă de la sine fără cuvinte, într-o nesfârşită dragoste de Dumnezeu, de oameni şi de toată făptura.
Rugăciunea minţii este sabia Duhului, care taie gândurile rele cu Numele lui Iisus. Propriu-zis, Iisus ne izbăveşte neîncetat de lupta potrivnică. Cu Numele lui Hristos Iisus batem pe vrăjmaşi. Căci armă mai puternică asupra diavolului ca Numele lui Dumnezeu în cer sau pe pământ nu este (Sfântul Ioan Scărarul).
Rugăciunea neîncetată a fericitului Nume: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, după îndemnarea Sfântului Pavel: “Neîntrerupt vă rugaţi”, săvârşeşte minunea unirii în dragoste a celor învrăjbite întreolaltă de păcat.
Sursa: Părintele Arsenie Boca mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 151.
Pentru a ne putea controla gândurile trebuie să ducem o luptă cu noi înşine. Cu siguranţă atunci când ne putem controla gândurile suntem mai liniştiţi, paşnici şi avem o mai bună capacitate de a discerne lucrurile. Atunci când ne controlăm gândurile devenim mai pioşi. Adevărata rugăciune cere un cuget liniştit, eliberat de gândurile şi frământările lumeşti aşa încât să putem auzi vocea lui Dumnezeu care vine din inima noastră. Dar pentru lupta cu gândurile avem nevoie de ajutor. Sfântul Isihie ne spune: „Duhurile viclene ne stăpânesc mintea foarte uşor cu slava deşartă. Dar când îi cerem ajutorul Mântuitorului nostru Iisus Hristos duhurile viclene dispar de la noi într-o secundă.
Lupta cu gândurile nu e deloc o luptă uşoară şi tocmai atunci când crezi că îţi poţi stăpâni gândurile atunci pierzi lupta. Cheia este la ceea ce se referea Sfântul Isihie, să ceri ajutorul Mântuitorului Iisus Hristos pentru că singur nu vei reuşi niciodată. Sfântul Teofan Zăvorâtul ne spune: „Atât timp cât Îi vom cere ajutorul lui Dumnezeu cu frică, credinţă, nădejde şi dragoste să depărteze din mintea noastră toate gândurile urâte, doar atunci Îl putem vedea pe Dumnezeu cu ochii minţii.”
Dacă vom acorda atenţia cuvenită gândurilor noastre şi Îl vom ruga pe Dumnezeu să ne ajute în această luptă deoarece singuri nu putem, atunci gândurile cele urâte vor dispărea din mintea noastră. Diavolul care a încercat să pună în mintea noastră acele gânduri urâte va fi înfrânt. De aceea, rugăciunea minţii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul este foarte importantă în lupta noastră cu gândurile. Numai pronunţând numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi gândurile cele rele vor dispărea.
Sfântul Teofan Zăvorâtul ne oferă un exemplu în lupta cu gândurile: „Un pustnic trăia în deşert. Diavolii au venit să-l atace şi să-l scoată afară din chilia sa. Pustnicul se lupta şi el cu ei astfel încât diavolii ajunseseră să-l scoată afară din chilia sa. Văzându-se în pericol mare pustnicul Îl chemă în ajutor pe Mântuitorul Iisus Hristos şi spuse: „Doamne Iisuse Hristoase! Nu mă părăsi, ajută-mă!” De îndată ce L-a chemat în ajutor pe Mântuitorul Iisus Hristos, Mântuitorul Însuşi a apărut în faţa lui şi a izgonit de acolo demonii care îl chinuiau pe pustnic. Mântuitorul i-a zis însă pustnicului: „Eu nu te-am părăsit dar ca să te pot ajuta trebuie să-mi ceri ajutorul şi tu singur ai încercat să te lupţi cu diavolii, dar să ştii că de unul singur nu te poţi lupta cu diavolul. Trebuie să-mi ceri ajutorul şi Eu îndată te voi ajuta.” După ce i-a spus aceste cuvinte pustnicului, Mântuitorul a dispărut.” Aşadar, în lupta noastră cu gândurile rele trebuie să cerem ajutor lui Dumnezeu.
Sursa: doxologia.ro