SFÂNTUL MINA. Sfântul Mina este de origine egipteană. S-a născut în apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor. A trăit în timpul împăraţilor români Diocleţian şi Maximian. Rămâne orfan pe când era copil. Tatăl i-a murit când avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani după acesta, scrie crestinortodox.ro.
Sfântul Mina ajunge în armata imperială, însă, pe 23 februarie 303, când Diocleţian a emis primul edict de persecutare a creştinilor, părăseşte armata şi se retrage în deşert, dedicându-se vieţii ascetice. După puţin timp, Dumnezeu i-a dat puterea de a face minuni.
În vremea petrecută în pustiu l-a întâlnit pe Sfântul Macarie Egipteanul care i-a spus: „Ce cauţi Mina, de unul singur, între cer şi pământ? Locul tău este printre oameni, ca aceştia să ia aminte la cuvintele şi faptele tale. Dacă ai schimbat o haină de ostaş cu alta, atunci sfărşeşte pe câmpul de luptă, ca să înviezi că un invingător fără sabie”.
Prezent în Cotyaeum la celebrarea unei sărbători păgâne, mărturiseşte fără ezitare că este creştin. Este luat de soldaţi şi dus înaintea prefectului Pyrrhus. Pentru că a refuzat să se lepede de credinţa în Hristos, i s-au tăiat mâinile şi picioarele, apoi capul.
La biserica Sfântul Mina-Vergu din Capitală, unde se și păstrează fragmente din moaștele Sfântului, femeile merg pe 11 noiembrie cu lumânări și le lipesc de sfeşnice cu capătul pe care de obicei îl aprind. Se crede că astfel vor schimba gândurile duşmanilor.
Fetele urmează şi ele acelaşi ritual în speranţa că inimile celor doriţi se vor întoarce spre ele. Credincioşii se pot închina la moaştele Sfântului Mucenic Mina în Bucureşti, Iaşi şi Suceava.
Azi se plătesc acatiste pentru măritiș
În popor, data prăznuirii Sfântului Mina mai este cunoscută și drept Ziua tâlharilor. Și asta pentru că sfântul ajută la prinderea hoților și recuperarea pierderilor celor păgubiți. Toți cei aflați la necaz plătesc la biserică sărindare și acatiste. Însă cel mai important pare a fi ritualul lumânărilor întoarse. Numai lumânările sfințite, din biserică, din ceară curată, au efect. Unele persoane folosesc 3 sau 33 de lumânări, altele 40. În ziua respectivă se ține post negru și se citește Acatistul Sfântului Mina.
Lumânările se aprind, apoi se lipesc de sfeșnice cu capătul arzând în jos, adică invers decât ar fi normal. Se crede că astfel se întorc gândurile dușmanilor, ursita și se recuperează pagubele. În unele zone ale țării, se practică acest ritual pe o perioadă îndelungată. Mai exact, vreme de 40 de zile, așa încât ultima zi să pice de ziua sfântului. Se începe cu aprinderea unei lumânări, în prima zi. Apoi, două, a doua zi, și tot așa, până la 40. Deși seamănă mai mult a practică păgână, a ritual vrăjitoresc, care nu are nimic de-a face cu credința creștină, mulți preoți acceptă acest ritual.
Credinţa populară spune că această zi este respectată şi de hoţi, dar şi de păgubiţii care îi cer Sfântului Mina ajutor la prinderea tâlharilor. Însă nu doar cei pagubiţi cer ajutor sfântului ci şi cei care vor să îndepărteze gândurile şi faptele rele ale duşmanilor.
Femeile merg la biserică în această zi pentru a duce lumânări şi le lipesc la sfeşnice cu capătul pe care de obicei îl aprind. Potrivit tradiţiei, se crede că schimbă gândurile duşmanilor.
Fetele urmează şi ele acelaşi ritual cu lumânările în speranţa că inimile celor doriţi se vor întoarce spre ele. Tot în această zi se plătesc sărindare şi acatiste pentru măritiş, pentru împlinirea blestemelor şi aflarea unor taine.
Sfântul Mina a fost soldat în armata romană şi a trăit în secolul al patrulea. În timpul vieţii, şi-a ajutat semenii să îşi găsească bunurile pierdute. De aceea este cunoscut drept ocrotitorul păgubiţilor.
Moaştele Sfântului Mina au fost aduse la Bucureşti în 1874. Pelerinajul are loc pe data de 11 noiembrie, ziua în care s-a născut sfântul. Şi tot în această zi, buzunarele oamenilor sunt mai în siguranţă. Numită şi Sărbătoarea Tâlharilor, ziua Sfântului Mina este cinstită şi de hoţi ca singura zi din an în care aceştia nu fură, de tema pedepsei divine.
Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mina
O, preasfinte și întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, și de minuni făcătorule; primește această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scap eu ticălosul și către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinți mă rog ție: vezi, sfinte, paguba mea, vezi sărăcia și ticăloșia mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu. De aceea mă rog ție, fericite și sfinte Mina, grăbește de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și mă sprijinește pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele și nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, că știu, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai și pătimit suferințe grele și chinuri înfricoșătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferințe astăzi viețuiești luminat și ai aflat dar de la Dumnezeu, fiidcă ne-am încredințat că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biserica ta și cu credință ți s-a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine în pagube fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?
Minunile și ajutorul tău m-au făcut și pe mine ticălosul și scârbitul, ca să alerg la ajutorul tău. Am auzit de neguțătorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigașul său și l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o! minune, că și din mort și tăiat în bucăți, tu l-ai vindecat și l-ai făcut sănătos.
Asemenea și lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur ținut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot așa și femeia Sofia, care venea spre închinare în sfânt locașul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostașul acela ce o silea spre păcat, dar și pe ostaș, după cuviință l-ai certat. La fel și șchiopul care venea la sfântă biserica ta spre închinare, cu rugăciune îndată l-ai tămăduit. Asemenea și femeii celei mute, i-ai deschis graiul și vorbea curat. De asemenea atunci când evreul dăduse prietenului său creștin o pungă cu glabeni, pe care creștinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu nu numai că ai izbăvit pe creștin de jurământ, dar și evreul, văzând minunea ta, a crezut întru tine și a venit la credința creștină. Aceste minuni ale tale, sfinte, m-au făcut și pe mine a crede că la orice facere de bine ești gata ajutător și grabnic folositor și minunat. De aceea încredințat sunt că tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credință ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta și eu cred că tu același ești, sfinte, ca atunci și astăzi, că oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceeea și eu acum, fiind scârbit și în pagubă, alerg la tine cu credință și cu lacrimi, îngenunchind, și mă rog ție, Sfinte și Mare Mucenice Mina, ca să te rogi pentru mine păgubașul și scârbitul, lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Către Acela roagă-te ca să fiu și eu ajutat și miluit pentru rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăvit, ca să laud și bine să cuvântez și să slăvesc întrutotlăudatul și preaputernicul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.