Sfântul Porfirie: Când ceri ceva de la Domnul, nu trebuie să dai din mâini şi din picioare că vrei neapărat lucrul acela, fiindcă aşa ceva e o ofensă inacceptabilă adusă Creatorului! Ai făcut și tu așa? Distribuie, ca să afle și alții și să fie ajutați!
Când ceri de la Dumnezeu ceva cu insistență, se întâmplă 2 lucruri!
Dumnezeu ne împlineşte cererea când știe El că a venit timpul
Când Domnul nu ne dă ceva ce noi Îi cerem cu insistenţă, se întâmplă două lucruri: ori nu ne dă spre binele nostru, ori nu ştim noi cum şi când să-I cerem! Şi nu e exclus, uneori, ca ambele aspecte să fie valabile în acelaşi timp!
În primul caz, nimeni nu poate şti de ce – căile Domnului şi voia Lui sunt de nepătruns, de aceea prefer să tac.
În ce priveşte însă al doilea caz, am să-ţi spun mai multe! Întâi, când cerem ceva de la Domnul, nu trebuie să dăm din mâini şi din picioare şi să pretindem că vrem acum, pe loc, lucrul acela, fiindcă aşa ceva e o ofensă inacceptabilă adusă Creatorului! Adică, cine, mă rog, eşti tu – sau cine sunt eu, ca să-I pretind ceva, ba să-I mai şi stabilesc timpul şi ora la care să-mi trimită binefacerile Sale?!
‒ Dar, Părinte, eu nu am pretins ca Domnul să mă ajute, nici nu I-am fixat termen, ştiţi doar prea bine… Dar de ce durează problema mea de atâta timp…
‒ Asta tot îţi explic acum şi eu: cauza pentru care durează de atâta timp! Când cerem ceva de la Domnul, cerem rugător şi politicos, şi dacă vedem că nu ne dă, atunci încetăm să-L mai supărăm cu cererea noastră, deoarece cu cât insistăm mai mult, cu atât Se îndepărtează şi El mai tare. Şi, exact când noi vom fi uitat deja cererea, atunci va veni cu rezultatul, fără ca noi să ne dăm seama. Dumnezeu nu uită. A primit mesajul nostru! Îl ţine minte şi, când crede El că a venit timpul, atunci ne împlineşte cererea. De aceea, nu trebuie să stăruim să facă Domnul ce vrem noi şi când vrem noi!
***
Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl
Atotputernice Stăpâne, înţelepte şi atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de început al Fiului celui dintr-o fiinţă născut şi Purcezător al Sfântului şi Celui de viaţă făcătorul Tău Duh, veşnic şi pururea fiitor; Însuţi pricinuitorule de purcedere, a Cărui mărire este nemărginită, slavă nespusă şi milostivire nemăsurată; Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel prea scump; Care ne-ai dăruit nouă nevrednicilor nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încă ce este mai scump, că şi Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit. Mulţumim Ţie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, Cel ce nu ne-ai lăsat pe noi, cei ce am călcat porunca Ta, în mijlocul păcatului şi în umbra morţii; ci ai binevoit a trimite pe pământ, pentru mântuirea noastră, pe Unul-Născut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s-au făcut, ca prin întruparea Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşătoare, de chinuirea diavolului şi din stricăciunea morţii să ne izbăvim. Mulţumim Ţie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, că după înălţarea la cer a Preascumpului nostru Mântuitor, ai trimis şi pe Preasfântul Tău Duh peste aleşii Lui ucenici şi apostoli, pentru că prin puterea propovăduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toată lumea s-o lumineze cu lumina cea curată a Evangheliei Tale. Deci, Însuţi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, ascultă acum rugăciunea cea smerita a nevrednicilor fiilor Tăi, că aşa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunătatea Ta şi ne-ai răscumpărat pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi după milostivirea Ta cea neasemănata; fiindcă din faptele noastre nici urmă de pocăinţă nu avem, ci dreapta răsplătire şi despărţire de prealuminată fața Ta ne aşteaptă. Că, dacă şi pentru tot cuvântul în deşert se va cere de la noi răspuns în ziua judecăţii şi a răsplătirii, pentru nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am greşit înaintea Ta, apoi, ce răspuns vom da noi, săracii, în ziua aceea? Pentru această alergăm spre a Ta bunătate, care covârşeşte toată mintea şi cuvântul, rugându-ne Ţie: greşit-am, curăţeşte-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iartă-ne, Stăpâne, mâniatu-Te-am, milostiveşte-Te, îndelung-Răbdătorule. Şi păzeşte mai ales mintea, ştiinţa şi inima noastră de răutăţile lumii; izbăveşte-ne pe noi şi ne mântuieşte de viforul cel mult învăluitor al patimilor şi al căderilor în păcatele cele ştiute şi neştiute; ne îndreptează pe noi la limanul cel lin al credinţei, al dragostei şi al nădejdii vieţii celei veşnice. Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta; dăruieşte-ne nouă toate cererile cele spre mântuire, și mai ales viaţă curată şi fără de prihană; învredniceşte-ne pe noi a Te iubi pe Tine şi a ne teme din toată inima noastră şi a face voia Ta cea sfântă; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Ca bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru eşti şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfântul Porfirie Kafsokalivitul
Sursa: Antologie de sfaturi şi îndrumări
Foto: pemptousia.gr.